https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/2005-426-26s20-universul-radio-9-15-mai-2005-incomplet/

Lipsește o filă, cu paginile 27-28 ce conțineau programul studiourilor teritoriale și a celor mai importante radiouri particulare. În cuprinsul revistei semnalez un amplu reportaj referitor la ziua de 25 aprilie 2005, respectiv semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Din lumea artelor, mai multe pagini sunt dedicate pe rând Cezarei Dafinescu, Angelei Similea și Analiei Selis. Rubrica „Voci din Radio” o are ca invitată pe Cristina Comandașu .


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/1970-luminita-nr-2-februarie-1970-cu-supliment/

În paginile 6-7 (foto 4) vedem 2 picturi schițate de … George Topârceanu, a cărui aniversare a fost de curând (poetul s-a născut în București, pe 20 martie 1886) 


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/1984-urzica-nr-12-decembrie-1984/

Ediția festivă din decembrie 1984 a avut ca temă călătoria în timp, atât în trecut, cât și în viitor, cu 100 de ani. Astfel, prima jumătate a revistei evoca un Revelion 1884 , iar a doua jumătate imagina un Revelion 2084. În centrul publicației, sub formă de poster, era un calendar pentru anul următor (1985). Ideea calendarului este unică în istoria „Urzicii”, cu toate că multe publicații tipăreau în ultima ediție din an un calendar-poster, util „oamenilor muncii”. La final, poezia „Cetatea Neamțului”, scrisă într-o notă comică de către George Coșbuc. Așa am aflat că numele de familie „Poleac” vine de la „polonez” !


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/tele-scoala-nr-11-24-iunie-7-iulie-1991/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1986-50-7-13-decembrie-1986/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1967-luminita-nr-6-iunie-1967/

În pagina 16, amănunte despre actorul Tudorel Popa, interpretul savantului Paganel din serialul de televiziune „Aventurile echipajului Val-Vârtej”. Același actor era și vocea profesorului Știe-Tot de la Radio. Și o imagine a copilului-actor Valentin Zaharescu, despre care, sincer, acum aud prima oară.  


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1984-urzica-nr-11-noiembrie-1984/

„Cumințenia” copertei se explică prin faptul că în noiembrie 1984 se desfășura al XIII-lea Congres al Partidului Comunist Român. Mi-a atras atenția articolul domnului Octavian Covaci, „O armă a progresului” din pagina 10, din care citez o propoziție: „A caricaturiza fără menajamente este o dovadă a lipsei de frică. Iar a-ți face datoria nu înseamnă un act de curaj, fiindcă partidul ne cheamă să eradicăm critica de mușamalizare, așa cum ni se spune și în documentele actualului Congres” 


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/18/1986-49-30-noiembrie-6-decembrie-1986/

1 Decembrie nu era zi liberă în 1986, dar era folosit propagandistic după cum vedeți în lozinca scrisă cu roșu ca titlu al zilei de luni, 1 decembrie 1986, lozincă ce nu avea nici o legătură cu Marea Unire („Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor, în jurul Partidului Comunist Român, al Secretarului său General, tovarășul Nicolae Ceaușescu !”)


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/18/1967-luminita-nr-5-mai-1967/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/18/1984-urzica-nr-10-octombrie-1984/

Aveți în față un număr mai deosebit al revistei Urzica, sau cel puțin așa mi se pare mie. Mai întâi vă invit să citiți în pagina 3 articolul domnului Corneliu Vlad intitulat „Războiul incognito”. Se referă la războiul meteorologic, despre care nici acum nu se vorbește prea mult, cel mult ca făcând parte din „teoria conspirației”. Mi-am permis să transcriu aici integral articolul curajos din octombrie 1984:

La un moment dat, făcători ai cursei înarmărilor își frământau mințile cu această întrebare : Cum să faci să-l decimezi mărunt-mărunt pe „celălalt” printr-un război, dar nu printr-un război oarecare, ci printr-unul de proporții, iar el, în schimb, numărându-și sărmanul victimele umane și socotindu-și pierderile materiale, nici prin gând să-i treacă măcar că este în război cu cineva ?

Imposibil, s-ar zice, dar cum bine se știe și cum se va verifica pe dată din nou, vorba imposibil în limbajul militar nu există.

Este posibil așadar să duci un război neștiut de nimeni. Adică de nimeni altcineva în afară de tine. Pe care să-l declanșezi când vrei și unde vrei, fără să mai fie nevoie să cauți vreun casus belli, fără să mai proclami vreo arțăgoasă „declarație de război”. Și mai ales fără să te expui la vreo replică militară din partea adversarului, dacă el s-ar putea numi așa. Că ești agresor- tu o știi; că el este victimă a agresiunii tale- celălalt nici măcar nu bănuiește.

Așadar, atâtor și atâtor tipuri de războaie câte categorisesc mereu experții, după cele mai felurite criterii, li s-ar mai putea adăuga un tip: războiul incognito. Războiul în care foloasele agresorului și ponoasele victimei să fie deopotrivă, dar fiecare în felul lor, firește, maximizate, optimizate, ierarhizate, modernizate, fără opreliști și toate acestea, nu zăngănindu-ți armele, nu tropăind din cizme, nu aurzind pe toată lumea cu detonări de încărcături explozive- nucleare sau nu. Ci, discret, liniștit, în vârful picioarelor. Adică, incognito.

Cum ar fi posibil un astfel de război? Simplu. Ar trebui doar să te deghizezi bunăoară într-un fel de Jupiter, stăpân al tunetelor și fulgerelor în plină eră atomică, sau într-un fel de Sfântul Ilie, având în dotarea căruței sale aeriene de foc, tot ceea ce-ți poftește inima din galantarul mondial al înarmărilor, în care se bagă mereu marfă proaspătă. Iar după aceea, să faci și să desfaci ploile la scară locală, regională și planetară, în tihnă, după bunul tău plac, nederanjat de nimeni. Să iei, de pildă, în administrare un taifun, eventual să-l mai și întărâți – căci dacă, așa cum se știe, el poate fi deja calmat întrucâtva, și reciproca e valabilă – iar apoi să-l faci să se năpustească asupra celui cu care de fapt ai și dori și pe de altă parte n-ai dori să te confrunți pe calea armelor. Efectele unui taifun manipulat sunt oricum garantate: energia mecanică devastatoare a furioaselor spirale atmosferice este de ordinul celor de care dispun câteva sute de bombe atomice, după cum ne asigură experții. Marele avantaj ar fi însă altul și anume că administrând „celuilalt” o lovitură simili-nucleară, ți-ai păstra fața curată. Căci, într-un asemenea caz, agresiunea și fenomenul natural pe care ea îl reproducere s-ar asemui nu ca două picături, dar ca două uriașe trombe dezlănțuite de apă.

După cum, s-ar mai putea purta de unul singur și un război mai modest, făcând astfel ploile, în sensul cel mai propriu al expresiei. Crearea de „false ploi” prin bombardarea norilor cu cristale de iodură de argint, la care s-ar mai putea adăuga eventual și alte ingrediente, în scopul modificării compoziției apei ar putea avea de asemenea efecte distrugătoare deloc de lepădat, care ar rivaliza cu acelea ale războiului.

Diversele fenomene sau catastrofe naturale ar putea deveni în stare nativă sau „ameliorate” de strategii distrugerii, tot atâtea variante ale războiului incognito.

Numai că domesticirea, iar apoi asmuțirea furiilor naturii după vrere nu este o operațiune prea bine pusă la punct sub aspect tehnic. Și mai ales nu este deloc lipsită de riscuri. Efectul bumerang e posibil în cazul lor într-un coeficient descurajant (din fericire) de mare. Povestea ucenicului vrăjitor care n-a mai reușit să strunească energiile oarbe declanșate chiar de el, parcă ar fi fost scrisă exact pentru discreditarea fără drept de apel a războiului incognito. Război care, primind o denumire mai sobră, adică demnă de a intra în documente internaționale, a fost inclus într-un tratat pentru a fi astfel interzis definitiv.

Și astfel, războiul („ecologico-incognito”) al Troiei n-a mai avut loc.

Vă mai semnalez în pagina 10, sub genericul „Șușanomania”, articolul domnului Marius Tupan intitulat „Lamentări de femilie” referitor la spălarea rufelor în public de către foștii soți Maria Ciobanu și Ion Dolănescu.

Și închei cu epigramele subversive din pagina 15 semnate Ștefan Tropcea:

Un servil în fața șefului: Ca să dovedesc eterna/ Stimă ce mi-o inspirați/, Confundați-mă cu perna/, De pe scaunul ce stați”

Părerea carieristului : Nu contează că ești mic/, Un ratat sau o lichea/, Totul e să n-ai nimic, dar să ai pe CINEVA”

Părerea Ilicitului : Cât timp nu furi/, Mâinile-s  grele/, De bătături/, Nu de inele”

Niște nemulțumiți: Oftând, „Săracii”, Fac rând/ La… DACII”  


Din ciclul aberațiilor comunismului românesc din anii ’80, am ajuns la numărul dedicat Referendumului din noiembrie 1986. Probabil din dorința unui Premiu Nobel pentru Pace, în ultimul deceniu de viață, președintele Ceaușescu a jucat cartea dezarmării și a reducerii cheltuielilor militare. Maximum-ul a fost atins în 23 noiembrie 1986, când la inițiativa sa, toți românii de peste 14 ani au fost chemați la secțiile de votare să semneze în tabelele deja întocmite la rubrica „Da”. Intervalul orar a fost 6-18, prezența a fost de 99,99% iar răspunsul a fost „Da” în unanimitate ! Pentru a retrăi atmosfera, am adăugat, integral, ziarul „România liberă” de luni, 24 noiembrie 1986, ce relatează cu lux de amănunte despre ziua pseudo-votului privind „reducerea de către România cu 5 la sută a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare”. Ca să fiu răutăcios, și la începutul anului 2017, cineva a poftit la un referendum cu răspuns auto-indus pozitiv, și dacă în 1986 era practic imposibil să votezi „Nu”, după 31 de ani, exasperați și plictisiți de excesul de flașnete și flașnetari, românii riscau să strice socotelile celorlalți. Ca să revin la subiectul blogului, Radioul și Televiziunea au adaptat programul, cu numeroase emisiuni informative, omagiale, de propagandă, multe transmisiuni directe de la secțiile de „votare”.  Din austeritate, TVR a păstrat aceleași intervale de transmisiune, neacordând nici un minut în plus pentru Referendum, emisia fiind aceea pentru o zi de duminică, adică 11.30-15.00 și 19.00-22.00. La alegerile din martie 1985 și noiembrie 1987, chiar dacă era aceeași grilă, programul a început mai de dimineață, la ora 9, cu ediții speciale ale Telejurnalului și numeroase chemări la votare și fragmente din Apelul F.D.U.S . Pe programul 3 de radio, în ziua Referendumului nu s-a transmis nici o emisiune stereofonică,cu toate că duminica după-amiază se difuza între orele 18.30-23.22 un maraton muzical sub genericul „Univers Sonor Stereo”.


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/12/1967-luminita-nr-4-aprilie-1967/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/12/1984-urzica-nr-7-iulie-1984/