Arhivă pentru decembrie, 2011


Ultimul revelion realizat sub auspiciile Epocii de aur. L-am asociat cu Danga-Langa (ora 22). Am găsit ziarul Scânteia de marţi, 3 ianuarie 1989, în care găsim o modificare importantă : piesa de teatru „Florile amintirilor noastre” de la 20:15 a fost înlocuită cu alte 3 emisiuni : a doua parte a filmului Pădureanca, un documentar şi un program de muzică uşoară românească.

Estetic, revista pare sobră,  sumbră chiar, uşor prevestitoare pentru sfârşitul unei epoci, cu excepţia copertei care beneficiază de cele trei culori naţionale, restul ziarului nu are strop de culoare. Şi asta s-a întâmplat de la sfârşitul anului 1988 şi pe tot parcursul anului 1989 . Economie ?

Şi pentru că anul 2012 bate la uşă, vă doresc tot binele din lume, împlinirea dorinţelor şi să trecem la o treaptă superioră de viaţă şi civilizaţie  .

LA  MULŢI  ANI,  2012 !

Un articol din Jurnalul National:
Revelion 1989, cuminte şi neinteresant de Roxana Ioana Ancuta
Fără decolteuri, fără fuste scurte, fără bijuterii, fără strălucire. Nimic special, nimic prea elegant. Un Revelion care nu trebuia să deranjeze pe nimeni.

Seara de ’88 spre ’89, marea seară de Revelion a debutat, de la ora 21:10, cu un „Cântec în prag de An Nou” ? un grupaj folcloric cu miniaturi umoristice „Ceasornicarul cu anecdote”. A fost acelaşi program, au fost aceleaşi urări, au venit aceiaşi invitaţi, s-au impus aceleaşi reguli ca şi în anii trecuţi: ’88, ’87.

În ultimii ani (ai acelei perioade), după cum zice realizatorul tv Titus Munteanu, lucrurile s-au înrăutăţit şi în Televiziunea Română, cenzura a devenit tot mai severă, astfel încât programele, serioase ca un domn sobru în gri, nu au mai avut nici sare, nici piper. Au fost cuminţi şi neinteresante, nu din nepriceperea coordonatorilor şi realizatorilor, ci din ordinele care veneau „de sus”.

În perioada comunistă, românul a primit totul cu „raţia”, astfel a fost conceput şi Revelionul tv. Câteva minute de umor, câteva minute de muzică uşoară sau populară, sau de operetă. Totul mo­derat. Fără excese. Fără strălucire. Fără emoţie. „Oaspeţi la Balul Revelionului”, „Microrecital Mirabela Dauer”, „Maratonul Anecdotelor”, „Danga   Langa”  moment vesel, „Farmecul Operetei” sunt câteva dintre titlurile emisiunilor care s-au difuzat în acea noapte dintre ani.

Se împlinesc 20 de ani de când Tudor Vornicu a realizat ultimul Revelion TVR. Revelionul din ?88/?89 a fost, prin urmare, cel din urmă la care acest mare om de televiziune, foarte îndrăgit de colegi, şi-a adus contribuţia. În aprilie 1989, Tudor Vornicu a murit. „Tudor Vornicu a însemnat foarte mult pentru noi ? spune Marin Traian , deşi deţinea o funcţie pentru un singur departament, avea o influenţă fantastică în toată Televiziunea. Era singurul care îi mai convingea pe Marin Moraru şi pe Gheorghe Dinică, actorii care nu voiau deloc să vină la Televiziune în perioada comunistă, să apară în emisiunile postului naţional.”

„Acesta a fost un Revelion ca şi celelalte”, spune şi Titus Munteanu. „Au fost multe oprelişti din partea CC-ului. A trebuit să avem mare grijă la şopârle;, la ceea ce se spunea. Cântecele au devenit corecte, frumoase, dar nu spectaculoase. Recitalurile nu au deranjat. Fără decolteuri, fără fuste scurte, fără bijuterii. Nimic special, nimic prea elegant. Capul limpede a avut obligaţia să vadă textele şi să nu lase să scape nimic din ce ar fi putut supăra conducerea. De altfel, textele au trecut prin mâinile multora înainte să fie verificate, în final, de cei de la CC, care au venit la Televiziune pentru vizionare. Au fost atât de puricate, încât nici măcar o musculiţă nu mai intra neobservată. Revelionul din 1987 a avut o problemă. Cineva de la Cabinetul 2, deranjat de mustaţa unui prezentator ? i se păruse lui că seamănă cu Sta­lin ? a hotărât ca din acel an nimeni să nu mai apară la televizor cu mustaţă. S-au ras toate mustăţile chiar în preajma Revelionului. Au fost scoase secvenţele în care artiştii apăreau cu mustăţi. Au fost nişte rigori teribile.”

Marin Traian, cunoscutul realizator al serialului satiric „Un zâmbet pe 16 mm”, a condus o secţie de divertisment din cadrul Televiziunii Române, din echipa lui făcând parte Dan Mihăescu, Grigore Pop, Titus Munteanu şi Ovidu Dumitru. „Aici a fost cenzura cea mai mare”, şi-a amintit şi Marin Traian, referindu-se la departamentul de divertisment. „Pentru noi, cei care am scris textele emisiunilor umoristice, a fost cel mai greu şi întotdeauna am avut la îndemână mai multe variante de text”. Atunci a fost ultimul Revelion al celebrelor agrafe. Agrafele care au strâns părul şi perciunii mai lungi ai băieţilor. A fost ultimul Revelion comunist.


Am cumpărat ziarul Scânteia pentru că mi-a sărit în ochi ilustraţia tricoloră de pe prima pagină.  Nu ţin minte să mai fi văzut altă culoare în afară de roşu în principalele cotidiene din perioada ceauşistă. Şi pentru că azi s-au împlinit 64 de ani de la „abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române'”, m-am gândit să fac un post special dedicat acestei zile, chiar dacă programul tv pentru ea a fost prezentat aici  https://tvarheolog.files.wordpress.com/2010/08/1968-12-30-09-30-tv.jpg  Bineînţeles că am găsit şi o modificare de la programul iniţial, la ora 22.40 momentul poetic Patrie iubită a fost înlocuit cu Varietăţi pe peliculă (foto 6). Tot aici veţi găsi promovat Suplimentul de Anul Nou al ziarului Scânteia, cu 48 de pagini bogat ilustrate. Habar nu aveam că se tipărea un mini-almanah la sfârşit de an !

Şi pe atunci se delimitau circumscripţiile electorale (ultima fotografie )

Şi pentru ,,flavour”, o surpriză, ziarul Scânteia, de vineri 2 ianuarie 1948, număr apărut imediat după schimbarea de regim (acum văd că 30 decembrie 1947 a fost marţi) .  Am scanat jumătatea superioară a celor patru pagini, destul de greu, câte um sfert de pagină, urmată de lipire. Am încercat să refac paginile integral, dar ziarul din 1948 este un pic mai lung decât ce ştim noi că e formatul A2.

Nu uitaţi, Revelionul 1989 e pregătit pentru 31 decembrie (plus o surpriză din Revista Saptamana)






Schimbare de frontispiciu, oarecum în grabă, A, de la radio este un V întors, nu au trecut numărul curent şi anul programului, doar săptămâna. Numărul următor va corecta aceste mici scăpări.

Interesante sunt transmisiile radio-tv în direct de la vizita preşedintelui Consiliului de stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu în Franţa, la invitaţia preşedintelui Georges Pompidou : luni (15.45), marţi (10.45), miercuri (12.20), vineri (15.00). Telejurnalul de seară de la 19.30 durează mai mult, recordul fiiind de o oră (joi)

Şi continuă Campionatul Mondial de Fotbal, miercuri 17 iunie 1970, ora 23.50 Semifinala comentată de Cristian Ţopescu , şi sâmbătă, 20 iunie, ora 23.30, meciul pentru locurile 3-4



Campionatul Mondial de Fotbal. Miercuri, 10 iunie 1970, meciul România -Brazilia, în transmisiune directă de la Guadalajara, a început la ora 23.50, ceea ce înseamnă închiderea emisiei la ora 01.50. Nu sunt un mare fan al fotbalului, dar cred că a fost ceva spectaculos ca un Revelion al microbiştilor . Am luat la întâmplare un link cu o cronică a acestui meci  http://www.ziare.com/fotbal/tricolori/brazilia-romania-la-a-treia-confruntare-directa-1099584


1970-18 3 – 9 mai 1970

Posted: 26/12/2011 in 05 Mai 1970, 1970

1966-757 22-28 mai 1966

Posted: 26/12/2011 in 05 Mai 1966, 1966


Un revelion special, deoarece, cum spunea mai demult Dan Mihăescu a avut ca laitmotiv un aeroport de pe care decolează sau aterizează melodiile, glumele şi multe alte momente speciale. Din nefericire, duminică 29 decembrie 1974, cu doar două zile înainte, a avut loc un tragic accident aviatic în Munţii Lotrului. A trebuit schimbat în grabă totul, s-a improvizat în ultimul moment, şi până la urmă a ieşit totul bine. Cu toate că e Crăciunul şi nu ar trebui să ne gândim la lucruri triste, am adus aici de pe site-ul ziarului Adevărul, un articol semnat de Ramona Găină http://www.adevarul.ro/locale/sibiu/Prejba_1974_-_marturii_cutremuratoare_despre_tragedia_in_care_au_murit_42_de_persoane_0_554345060.html#

Şi pentru că există riscul ca acest articol să fie şters la un moment dat de pe server (cum s-a întâmplat cu ediţiile speciale Jurnalul despre Revelioane şi TVR) am să reiau aici tot articolul.

Cu 3 zile înainte de sfârşitul anului 1974, un avion care mergea de la Oradea la Bucureşti s-a prăbuşi în munţii Lotrului. 42 de persoane, printre care şi părinţii naturali ai fiului adoptiv al lui Ion Iliescu, dar şi soţia ambasadorului din Ghana, au murit în accident.

În 29 decembrie 1974, într-o duminică neagră, 42 de destine s-au frânt după ce un avion de pasageri care circula pe ruta Oradea-Bucureşti s-a prăbuşit în munţii Lotrului. Adevărul vă prezintă în premieră mărturii inedite despre incidentul aviatic, precum şi fotografii de la locul tragediei.

„Ştiu că a fost într-o duminică. Noi eram în Păltiniş, la ski, şi ne sună să ne prezentăm de urgenţă la aeroport”, rememorează fostul salvamontist Liviu Miu începutul a trei zile de foc, ultimele din anul 1974. De la aeroport, au plecat iniţial cu un elicopter, fără să ştie locaţia exactă în care se prăbuşise avionul. Din cauza vremii însă, elicopterul s-a întors din drum.

„În timp ce stăteam la aeroport, că nu ştiam unde să plecăm, se primeşte un telefon la Consiliu că avionul a căzut la cabana Prejba, sub vârful Prejba. La cabana Prejba era o tabără de schi de copii, şi un profesor care avea grijă de ei, dimineaţa, pregătindu-se să iese pe pârtie, a auzit un zgomot mare de avion deasupra cabanei, a trecut în mod razant. Nu avea ce căuta acolo un avion – şi după câteva secunde nimic, linişte mormântală. Atunci omul a plecat pe jos, s-a dus în direcţia aia, nu a dat voie la copii acolo, şi acolo a văzut dezastrul.

Avionul era practic la 40 de metri sub vârf, era înfipt în zăpadă cu coada ruptă în sus”, îşi aminteşte Liviu Miu.

Şi ca să încheiem pe un ton vesel, semnalez aniversarea Zilei Republicii, Luni 30 decembrie 1974, programe speciale pe ambele canale între orele 14.30 şi 22.30, cărora le-au fost dedicate două pagini de revistă.

Şi Crăciun fericit tuturor, în mod deosebit celor 75.000 cititori pe care îi are în acest moment blogul.