Arhivă pentru Martie, 2017

Întrebare – rugăminte

Posted: 27/03/2017 in Fără categorie

Un prieten care a ajutat de-a lungul timpului acest blog m-a rugat să vă întreb dacă știți de vreun program de calculator ce convertește fișierele video create de un SmartTv Samsung în fișiere video mp4. Dacă se poate și … free ! Mulțumesc frumos.


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/26/1987-08-15-21-februarie-1987/

O aniversare rotundă, dar ușor incertă ca precizie istorică : 65 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist (20 februarie). Luni 16 februarie 1987 începea prima parte a trillerului psihologic regizat de Alfred Hitchcock, „Rebecca”, în rolurile principale Joan Fontaine și Laurence Olivier. A primit premiul Oscar în 1940 pentru cel mai bun film. Așa cum se obișnuia în anii ’80, TVR a împărțit filmul de 2 ore și 10 minute în 3 episoade de câte 40-50 minute, botezându-l „Roman foileton”

Miercuri, 18 februarie 1987 s-a difuzat primul din cele 10 episoade ale palpitantului serial polonez „Nori negri” .


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/26/1971-luminita-nr-5-mai-1971-cu-supliment/

În cadrul suplimentului acestei reviste, trei pagini conțin informații, fotografii și autografe ale „privighetorilor din alte țări” venite să cânte la festivalul „Cerbul de Aur” Brașov, 1971.  


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/26/1985-urzica-nr-1-ianuarie-1985/  Pe cât de deteriorat este acest exemplar, pe atât de interesant este, prin mai multe elemente.

Observasem în „Urzica” din octombrie 1984 un articol referitor la spălatul rufelor în familie în cazul interpreților muzicii populare și a odraslelor lor. Acum, în pagina 2, Tiberiu Ceia a cerut un „drept la replică”. Printre altele s-a ales cu exclamația „Ca să vezi până unde ajunge grandomania acestor aruncători de ciucuri peste mână!” Întreg articolul ne duce cu gândul la actualele emisiuni tabloide. În același ton, la pagina 11, același acid Marius Tupan notează, referindu-se la altă șușanea: „În spectacolul Anotimpul varietăților Romica Puceanu a încercat o folosință mondială a florilor oferite de spectatori. Ori de câte ori încheia un cântec, se ștergea cu ele pe față. Cine crede că voia să-și înlăture transpirația, se înșeală: artista își făcea safteaua numai.”  În pagina 4, o anchetă despre o vilă confiscată de stat prin decretul 98/1979 pe motiv de ilegalități. E interesant de urmărit ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu acel „castel nescoțian”, sub genericul „Corupția ucide !”

Dar, de departe cel mai spectaculos este articolul-pamflet din pagina 3, intitulat „Toată pasărea pe limba ei…” , în care publicistul Ioan Dodu Bălan îl „tăvălea” pe Virgil Ierunca (nume real Virgil Untaru), soțul Monicăi Lovinescu, împreună cu care realizau emisiuni în limba română la Radio Europa Liberă. Mi-am permis să transcriu întreg articolul, fiind o rară ocazie când se mai vorbea în țară de posturile de radio anti-comuniste :

Toată pasărea pe limba ei…

În ornitologie românească, ierunca este o pasăre din ordinul galiformelor, cam de mărimea unei ciori cârâitoare, dar grandomană, infatuată și pedantă, vrea, câteodată, cu o vrere încăpățânată, ostentativă și agresivă, să pară cocoș de munte.

Unii naivi, slabi cunoscători ai ornitologiei, dar ambițioși și cu idei fixe, o și iau ca atare, crezând că amărâta pasăre se complace de minune în această tristă confuzie. Unii se înghesuie s-o imite și-i fură numele.

De ce oare unii care cârâie pedant pe unde scurte cu o regularitate de cântat al cocoșului, atunci când împrumută numele de la astfel de păsări, le iau și caracterul, uitând că această clămpăneală, cotcodăceală, cârâială înăcrită în forțate nazalizări, nu e, totuși, cântec majestuos de cocoș.

Automințirea aceasta nenorocită pare să fie un blestem pentru cei ce-și trădează până și numele. Pentru că una e să te cheme din moși strămoși cu nume de pasăre și cu totul alta e să-i furi păsării numele pentru ca, în umbra lui, să trădezi omul, omenia, patria și tot ce se poate trăda.

Asemenea vietăți uită ca țara nu-i țarc, deși se deosebește de el numai printr-o literă.

Țara nu-i cuib efemer din care să te zburătăcești când suflă vântul sau când ți-e placul.

Vopsită, n-a fost luată cu seriozitate drept papagal și s-a văzut că toată pasărea pe limba ei piere… sau în orice caz se face de râs.

Dar de asemenea pasări, nu se ocupă nici ornitologi, nici psihologii, nici muzicologicii, pentru că ele cârâie, nu cântă, împroșcă cu venin și vomează cu nerușinare.

Cârâie pedant, franțuzit, ifosit, izmenit, înăcrit, împărțind cu pliscul glorii deșarte pentru unii favoriți, cobind a rău pentru cei dușmăniți de o inimă neagră.

E de mult știut faptul că numele omului n-are nici o legătură organică, funciară cu personalitatea lui, întrucât nu el și-l alege, ci i-l dau alții. Prenumele se dă, numele se moștenește. Așa că n-are nici o semnificație dacă te cheamă Epure sau Vulpe, Rață sau Potârniche ș.a.m.d. Dar e, neîndoios că pseudonimele au în ele o notă subiectivă, voluntară, vor să aibă o semnificație anume, vor să exprime o latură a personalității celui ce-și alege numele nou din zoologie, botanică, ornitologie, din istorie, din calendarul cu sfinți și martiri.

Poate oare un pedant carachios, care spune cele mai mari banalități, afectând tonul cel mai grav, graseind cu gura țuguiată chiar într-o hărmălaie de șanț, să-și ia numele ieruncii fără ca să nu se facă de râs și să nu trădeze însăși natura?

Evident că nu !

Dar ce importanță mai are un asemenea amănunt, când se știe din proverb că toată pasărea pe limba ei piere și că glas de asin nu se suie la cer ?!


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/2005-426-26s20-universul-radio-9-15-mai-2005-incomplet/

Lipsește o filă, cu paginile 27-28 ce conțineau programul studiourilor teritoriale și a celor mai importante radiouri particulare. În cuprinsul revistei semnalez un amplu reportaj referitor la ziua de 25 aprilie 2005, respectiv semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Din lumea artelor, mai multe pagini sunt dedicate pe rând Cezarei Dafinescu, Angelei Similea și Analiei Selis. Rubrica „Voci din Radio” o are ca invitată pe Cristina Comandașu .


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/1970-luminita-nr-2-februarie-1970-cu-supliment/

În paginile 6-7 (foto 4) vedem 2 picturi schițate de … George Topârceanu, a cărui aniversare a fost de curând (poetul s-a născut în București, pe 20 martie 1886) 


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/1984-urzica-nr-12-decembrie-1984/

Ediția festivă din decembrie 1984 a avut ca temă călătoria în timp, atât în trecut, cât și în viitor, cu 100 de ani. Astfel, prima jumătate a revistei evoca un Revelion 1884 , iar a doua jumătate imagina un Revelion 2084. În centrul publicației, sub formă de poster, era un calendar pentru anul următor (1985). Ideea calendarului este unică în istoria „Urzicii”, cu toate că multe publicații tipăreau în ultima ediție din an un calendar-poster, util „oamenilor muncii”. La final, poezia „Cetatea Neamțului”, scrisă într-o notă comică de către George Coșbuc. Așa am aflat că numele de familie „Poleac” vine de la „polonez” !


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/25/tele-scoala-nr-11-24-iunie-7-iulie-1991/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1986-50-7-13-decembrie-1986/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1967-luminita-nr-6-iunie-1967/

În pagina 16, amănunte despre actorul Tudorel Popa, interpretul savantului Paganel din serialul de televiziune „Aventurile echipajului Val-Vârtej”. Același actor era și vocea profesorului Știe-Tot de la Radio. Și o imagine a copilului-actor Valentin Zaharescu, despre care, sincer, acum aud prima oară.  


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1984-urzica-nr-11-noiembrie-1984/

„Cumințenia” copertei se explică prin faptul că în noiembrie 1984 se desfășura al XIII-lea Congres al Partidului Comunist Român. Mi-a atras atenția articolul domnului Octavian Covaci, „O armă a progresului” din pagina 10, din care citez o propoziție: „A caricaturiza fără menajamente este o dovadă a lipsei de frică. Iar a-ți face datoria nu înseamnă un act de curaj, fiindcă partidul ne cheamă să eradicăm critica de mușamalizare, așa cum ni se spune și în documentele actualului Congres” 


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/18/1986-49-30-noiembrie-6-decembrie-1986/

1 Decembrie nu era zi liberă în 1986, dar era folosit propagandistic după cum vedeți în lozinca scrisă cu roșu ca titlu al zilei de luni, 1 decembrie 1986, lozincă ce nu avea nici o legătură cu Marea Unire („Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor, în jurul Partidului Comunist Român, al Secretarului său General, tovarășul Nicolae Ceaușescu !”)


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/18/1967-luminita-nr-5-mai-1967/