1947-19 Radio Azi 24 februarie-2 martie 1947

Posted: 24/01/2020 in # Radio Azi, 02 Februarie 1947, 03 Martie 1947, 1947

Click pe link pentru vizualizare imagini la rezoluție maximă: https://arheo12tv.video.blog/2020/01/24/1947-19-radio-azi-24-februarie-2-martie-1947/

Extrem de interesant interviul dat de către directorul general al Societății Române de Radiodifuziune, Matei Socor în paginile 2,5 și 6 sub titlul „Radioul trebuie să devină un focar de cultură”. Îl aveți integral în format text, pentru că e o pagină de istorie prin numeroasele date oferite. M-a amuzat clasică vină a „vechii moșteniri”, a „clicii antonesciene”. Un articol despre Matei Socor ca director al Radioului găsiți la adresa https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/matei-socor-primul-presedinte-comunist-al-radioului.

RADIOUL TREBUIE SĂ DEVINĂ UN FOCAR DE CULTURĂ.

Interviu cu dl. Matei Socor, Directorul general al Societății Române de Radiodifuziune

Ascultătorul de radio este îndeobște o persoană comodă. El se așează tacticos în fața aparatului de radio, sucește butonul și vocea crainicului care vorbește la distanțe de zeci și sute de kilometri năvălește ca prin farmec în camera lui. Printr-un gest în amprență atât de neînsemnat el își poate comanda concerte simfonice, jazz-uri, conferințe sau ultima ediție specială a ziarului vorbit, împachetat pe calea undelor și servit cu promptitudine la domiciliu. Dacă îi place, rareori se pronunță. Dacă nu-i place, e foc și pară. Ba că se transmit prea multe discuri, ba că se transmite prea multă muzică simfonică în timp ce lui îi place muzica de dans, ba că orele de emisiune sunt nepotrivite ș.a.m.d.

          Cusururi se găsesc întotdeauna. Dar de la gestul comod și simplu al ascultătorului care sucește butonul până la munca obositoare pe care făuritorii programelor radiofonice o depun zi de zi pentru a satisface gusturile lui și ale tuturor ascultătorilor este o distanță pe care imaginația lui rareori o parcurge. Puțini suntem aceia care își dau seama ce înseamnă a conduce și organiza un post de radio. Dacă afirmația este adevărată în general, cu atât mai mult nu este adevărată în condițiile actuale. Radiofonia românească se resimte din cauza războiului, care a lăsat urme adânci și dureroase la noi și pretutindeni.

          Ascultătorii de radio ar trebui să cunoască mai îndeaproape problemele care sunt legate de activitatea actuală și viitoare a posturile noastre de radio. De aceea, am hotărât să publicăm o serie de articole și reportaje din câmpul radiofoniei românești. Pentru început, am socotit că cel mai nimerit ar fi să ne adresăm domnului Matei Socor, directorul general al Societății Române de Radiodifuziune, convinși că o convorbire cu domnia sa va fi primită cu interes de cititorii noștri care sunt în cea mai mare parte radio-ascultători.

          Răspunzând la întrebările noastre precis și clar, domnul Matei Socor ne-a oferit posibilitatea să aflăm o mulțime de lucruri interesante pe care, în limita spațiului, le împărtășim și cititorilor noștri. Spunem în limita spațiului, deoarece convorbirea s-a prelungit timp de aproape trei ore.

În ce stare ați găsit Societatea de Radiodifuziune după 23 August?

Îmi permit o rectificare. Nu de la 23 August, ci de la 6 Martie am venit noi la conducerea Societății de Radio. Până la această dată, conducerea Radiodifuziunii se afla încă în mâinile faimoasei clici antonesciene, cu bagajul ei politic și gestionar. La 6 Martie, odată cu instalarea guvernului dr. Petru Groza, democrația a pătruns și la Societatea de Radio.

Sediu și studiourile erau distruse de bombardamentele germane. În controalele Societății figurau numai 80.000 de abonați, față de 300.000, câți erau înaintea războiului.

Am găsit posturi uzate și îmbătrânite. Băneasa, cu cei 18 ani de serviciu, este cel mai vechi post de emisiune din Europa. Lămpile lui au depășit de 4-5 ori limita normală de funcționare.

Am găsit o administrație educată în spiritul contractelor și practicilor oneroase, azi în cercetarea justiției. În rândul personalului se aflau multe elemente foste în slujba lui Antonescu și a legionarilor, unele amestecate direct în jafurile din Transnistria, în timp ce marea majoritate a funcționarilor trăia de ani și ani de zile într-o atmosferă de cazarmă și exploatare, dezorientați și fără sprijin. Orchestra postului de Radio era neîncadrată.

Ce s-a făcut pentru ameliorarea situației?

S-a studiat imediat posibilitatea reconstrucției. În primăvara anului 1945 au început lucrările noului local care adăpostește birourile tehnice, birourile programelor, etc. Noul local ridicat pe locul vechii clădiri distruse de bombardament a fost construit pe baze moderne, cu studiouri de cea mai recentă concepție, cu aer condiționat și cu tot confortul necesar, deși insuficient pentru numeroasele servicii ale Societății de Radio. Reconstrucția s-a făcut pe baza unui împrumut garantat prin încasările noastre. Din cauza greutății  pe care am întâmpinat-o la obținerea creditelor, am trecut prin momente grele în care ne-am văzut amenințați de a întrerupe lucrarea.

Reconstrucția a cerut nu numai un mare efort financiar, dar și o muncă considerabilă, serviciile noastre trebuind să coordoneze activitatea complexă a șase antreprize. Este de remarcat faptul că în ultimile luni al verii trecute, s-a lucrat într-un ritm mereu accelerat, datorită căruia am reușit să terminăm lucrarea și s-o inaugurăm în mod solemn în prezența membrilor Guvernului prin festivitatea radiodifuzată la 28 octombrie 1946 din noul studiou.

Numărul abonaților a crescut datorită ridicării restricțiilor prin reașezarea tuturor cetățenilor în drepturile lor după armistițiu, precum și datorită unui număr mare de clandestini. Numărul abonaților tinde astăzi spre 200.000, cifră destul de anemică în comparație cu alte țări, cum ar fi Cehoslovacia sau Elveția, care au în medie un milion și jumătate de abonați.

Deasemenea, s-au produs eforturi pentru ca programele noastre să aibă ecoul dorit și pentru a asigura Societății bazele financiare continuei dezvoltări la care este obligată orice instituție de radiodifuziune.

Domnul subdirector general comercial, Vieru, intervine cu explicații ample relative la greutățile financiaredupă care domnul director general Matei Socor continuă.

După cum vă spuneam, Băneasa este cel mai vechi post din Europa, din care cauză nu mai poate emite cu putința inițială de 12 kilowați. Reducerea putinței dă loc la stânjenirea postului nostru de către alte posturi, cum ar fi, de pildă, postul Tunis instalat ilegal de trupele americane, în timpul războiului. Emisiunea postului Băneasa acoperă numai o rază restrânsă în cuprinsul Munteniei.

Lămpile au atins 35.000 ore de funcționare. Dar vă pot spune că această problemă este aproape soluționată întrucât noile lămpi comandate se află în vamă și în cel mai scurt timp vor fi instalate la Bod și la Băneasa. În curând postul Bod își va relua emisiunile cu puterea integrală de 150 kw. Numai datorită înțelegerii de către factorii guvernamentali a importanței acestei probleme s-a putut realiza operația plății.

În sfârșit, au fost măturați de la Societatea de Radio aceia care au furat postul de la Tiraspol odată cu alte aparataje tehnice și mobilier pentru propriul lor uz, precum și alții, care au servit clicii antonesciene, fiind amestecați în gestiunile oneroase.

Personalul Societății de Radio beneficiază astăzi de o politică socială care constă în promovarea materialului uman. El are la dispoziție un economat, colonii de vară și posibilitatea de a face vilegiatură la Timiș într-una din cele mai confortabile pensiuni.

Ce dificultăți întâmpină Societatea de Radio și care sunt proiectele ei pentru viitor ?

Viciul de bază al radiodifuziunii românești îl formează lipsa de abonați, lacună în viața culturală a țării și cauză a precarității financiare a radiodifuziunii. Deci, toate problemele trebuie să fie și or fi rezolvate în funcție de această problemă.

Dar numărul abonaților este în funcție de numărul aparatelor. Azi nu avem posibilitatea de a produce receptoare radiofonice în țară. Specialiștii noștri studiază și tratează cu casele mondiale problema dotării noastre cu multe sute de mii de receptoare în termen de câțiva ani. Ele vor fi, fie importate, fie fabricate în țară cu materia primă importată, fie prin ambele metode.

Însă, în actuala situație economică, în timp ce accentul se pune pe resursele de hrană și pe mașinile producătoare de hrană, problema nu este ușor de rezolvat. Noi suntem hotărâți să facem toate eforturile și considerăm ca o datorie a noastră să lărgim cât mai mult cercul ascultătorilor noștri.

În locul postului Băneasa ne trebuie un mare post pe unde mijlocii care să se audă bine în toată țara. Acest post ar urma să fie Tâncăbeștii care va fi instalat în clădirea începută demult, azi în stadiu de finisare. Existența a două posturi oferă ascultătorilor două emisiuni și astfel ei vor avea posibilitatea de a alege între două programe diferite. Ne va fi mult mai ușor atunci, să împăcăm toate gusturile.

Și fiindcă vorbim de dificultăți, trebuie să pomenesc și de mijloacele de imprimare. Orice post de radio modern necesită mijloace de imprimare perfecționate, discuri și aparate speciale. Până în prezent nu am reușit să importăm sau să construim aparatele necesare pentru imprimarea discurilor. Nu dispunem de nici unul dintre mijloacele moderne de imprimare, cum ar fi magnetofonul, sistemul Philips-Miller, etc. Aceste procedee îmbogățesc programele și ușurează alcătuirea lor. Mai mult, ele fac posibilă fixarea pentru totdeauna a execuțiilor artistice valoroase și a schimburilor de programe cu posturile străine. Ne vom strădui să achiziționăm magnetofoane imediat ce va fi cu putință, dar actualmente ele nu se fabrică nici în străinătate.

În privința localului. Cu toată reconstrucția pe scară mare și de concepție modernă a noului local, el rămâne totuși insuficient față de dezvoltarea pe care a luat-o radiodifuziunea din pricina noilor sarcini de ordin tehnic cultural și social, impuse de ritmul vremurilor. O casă a radiofoniei a devenit imperios necesară. Ea va trebui să înglobeze toate serviciile noastre și o mare sală de concerte. Această clădire se va afla pe terenul nostru de la Arcul de Triumf, peste drum de Parcul Național. Deocamdată, lucrarea se află în fază de proiect și necesită o documentare la fața locului în raport cu ultimele perfecționări stabilite de tehnica altor țări. Până atunci, suntem împrăștiați în 7-8 localuri, ceea ce creează serioase dez-agramente în serviciu. Emisiunea se face în două localuri, din care cel de la Sf. Sava este cu totul necorespunzător. Praga dispune de 12 studiouri și Sofia de 9 studiouri. Oricum, de la 1 Martie 1947 vom emite și noi din 5 studiouri, 3 în noul local și 2 la Sf. Sava.

În domeniul social suntem la începutul unei opere vaste care a început cu culturi agricole, ferme și crescătorii de animale pentru aprovizionarea funcționarilor. Vom continua cu un program de construcție a locuințelor pentru funcționari. Realitățile economice ne impun pentru moment un ritm mai lent și chiar amânarea unei părți din proiect, care nu a fost încă părăsită.

Trebuie să atrag atenția asupra eforturilor tehnice și administrative ale acestei instituții care lucrează cu venitul realizat din infima taxă de 250-300 lei pe zi, cât comportă abonamentul. Este de la sine înțeles că ne găsim în imposibilitatea de a mai face față multă vreme în aceste condițiuni. Radiodifuziunea cu un mic număr de ascultători din pricina lipsei de aparate receptoare a trebuit să facă față tuturor greutăților și să purceadă la opera de reconstrucție în asemenea condițiuni financiare. Am reușit totuși să încheiem exercițiul trecut într-un mod satisfăcător.

Astfel, putem spune că suntem un serviciu public nedeficitar și nesubvenționat.

În cursul convorbirii relative la dificultățile de ordin tehnic au intervenit și domnii profesor univ. Pătrașcu, directorul tehnic al Societății și domnul inginer Gross, directorul coordonării, care au răspuns cu multă amabilitate la întrebările noastre, dându-ne indicațiile solicitate.

Figurează în proiectele Societății eventualitatea unor posturi regionale ?

Crearea unei rețele de posturi regionale constituie una din primele noastre preocupări. Socotim necesar ca specificul diferitelor regiuni ale țării, precum și problemele care le frământă vor fi puse în valoare de emisiuni regionale. Regretăm foarte mult că până în prezent nu am fost în măsură să reinstalăm postul de la Iași. Am fost nevoiți să-l folosim la Tâncăbești, unde peste puțin, după perioada experimentală, va deveni un auxiliar sau chiar înlocuitor al Bănesii, până când vom intra în posesia marelui post pe unde mijlocii.

Pe de altă parte, în Banat posturile românești nu se aud din cauza configurației și naturii solului bogat în minereuri. Este necesar ca în această parte a țării să construim un post regional.

Am fi foarte bucuroși dacă trecând peste toate dificultățile am putea instala și organiza la Iași unul din posturile Armatei, pe care suntem pe cale de a-l obține în acest scop. Capitala Moldovei ar căpăta astfel un ajutor neprețuit pentru reînnoirea unui centru cultural cu o veche tradiție.

Care este opinia dumneavoastră cu privire la rolul emisiunilor radiofonice într-un stat democrat?

Scopul pentru care facem toate aceste eforturi, scopul pentru care lucrează în această instituție întregul personal și în primul rând o echipă de conducere compusă din oameni de cultură, artiști și tehnicieni, unindu-și efortul și capacitatea lor cu mult devotament, este mai presus de orice servirea unui program care să corespundă operei culturale și educative pe care radioul trebuie s-o difuzeze în masele largi ale poporului.

Vă rugăm să ne spuneți ceva despre alcătuirea programelor la radio.

Noi nu ne mulțumim că am eliminat dintr-un program inspirat de concepții reacționare și anti-culturale tot ceea ce era în conflict cu principiile larg democratice care ne călăuzesc.

Nu ne mulțumim nici numai cu o perfecționare continuă a tehnicii programelor și a prezentării lor. Socotim că radiodifuziunea nu trebuie să fie un simplu vehicul al artei și culturii. Suntem urmăriți de imboldul de a constitui un focar de cultură și de la început putem cita cu satisfacție câteva succese. Așa de pildă, crearea corului Radio, care sub conducerea domnului profesor doctor Botez, se situează ca una din cele mai valoroase formații din țară. Orchestra Radio a devenit o orchestră simfonică de prim rang.

Prin răsunetul tot mai larg printre cei mici a emisiunilor de la „Ora copiilor” și înființarea corului de copii (primul mare cor de copii la noi în țară), precum și prin valoarea ridicată și spontaneitatea colaborării elevilor la „Ora școlii” am adus o reală îmbunătățire programelor radiofonice. Acordăm în special acestei contribuții a tineretului o importanță semnificativă.

Pe aceeași linie de preocupări, Societatea noastră a instituit un concurs literar și muzical cu premii de 250 de milioane lei. Concursul a fost instituit cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Revoluția de la 1848 și lucrările vor fi inspirate din luptele pentru libertate ale poporului român. Deasemenea, am anunțat și un concurs tehnic pentru un aparat popular și pentru o inovație în alimentarea aparatului, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea Societății de Radio.

Intenționăm să creăm în jurul microfonului un cerc cultural cu preocupări variate din toate domeniile de activitate spirituală, care să grupeze personalitățile cele mai reprezentative și active din cultura și arta românească și ale cărui dezbateri și producții să fie redate ascultătorilor, sub forma lor cea mai spontană.

Așa înțelegem noi să ne dirijăm eforturile, pentru a deveni un focar de cultură, un loc unde se nasc fenomene și forme noi în cultură.

La discuție a luat parte și domnul profesor univ. Alexandru Graur, sub-directorul general al programelor.

Credeți că emisiunile radiofonice pot contribui la consolidarea democrației și la efortul constructiv al țării?

La această întrebare, domnul Matei Socor răspunde scurt, dar cu o mare convingere în glas:  „Da!”

Convorbirea s-a întors apoi asupra programelor și domnul dr. Petre Iosif, directorul cultural al Societății ne-a destăinuit unele inovații pe care ascultătorii vor avea ocazia să le aprecieze în curând.

          Aruncându-mi privirea pe cadranul ceasului, am constatat că, de la sosirea noastră, arătătorul avansase cu trei ore. Am plecat de la Direcțiunea Generală cu convingerea că acolo se lucrează cu inimă pentru ameliorarea condițiilor de dezvoltare a radiofoniei românești.

          Înainte de a încheia, ținem să mulțumim pe această cale domnului director general Matei Socor pentru amabilitatea și bunăvoința domniei sale, care au animat convorbirea noastră.

Al. Haralambie

 

Comentarii
  1. TNT spune:

    La mulți ani, TV Arheolog, aka Don Vasile! Bafta la cât mai multe casete și ziare din perioada de aur a Televiziunii Romane (și a televiziunii din România în general)! Club Martin așteaptă sa va revadă din nou activ!

    Apreciat de 1 persoană

Vă pot ajuta cu ceva ... ?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.