Archive for the ‘Ediţii speciale- Evenimente’ Category


La cinci ani după difuzarea acestul documentar senzațional m-am gândit să-i fac transcrierea, pentru a afla cât mai multe persoane despre catacombele istoriei. Un singur lucru adaug, că realizatorul TVR, Cristi Țepeș a murit în urma unui infarct, la volan, la 12 decembrie 2015. __________________

„Căutările prin arhiva Televiziunii Române ne-au pus în fața unei descoperiri senzaționale. În 1989, propaganda, care ajunsese să rescrie istoria românilor într-o mare măsură, oferea o inedită fotografie document. Aceasta confirma că la  marea și istorica adunare comunistă și antifascistă din 1 mai 1939, Nicolae și Elena Ceaușescu nu doar că erau participanți, ci se aflau chiar între conducători. Doar că televiziunea mai amintise despre acel eveniment istoric în anii anteriori, minus participarea cuplului de dictatori și folosise imaginea cu pricina doar ca pe o unealtă de construcție a mitului partidului comunist eroic. Ce se întâmplase ? La fel ca în bancurile absurde de altădată cu  Radio Erevan, era o mică mare problemă. În realitate, cei doi nu participaseră la acea adunare, iar adunarea nu fusese de fapt organizată de partidul comunist, care la acea vreme cu greu ar fi putut umple o bodegă, darămite o piață centrală. În plus, nu era o demonstrație antifascistă, ci una care susținea regimul dictaturii regale al lui Carol al II-lea. Totul era o mare minciună, la fel precum comunismul însuși. Preocupării pentru măsluirea istoriei îi scăpase topirea unui film cu o mitologie nedefinitivată a partidului comunist și astfel investigațiile noastre au găsit fotografia originală pentru care niște specialiști în propagandă și-au câștigat, nu pâinea, ci dulceața de pe untul de pe pâine, toate raționalizate în 1989, ultimul an al lui Ceaușescu.

Am descoperit cu surprindere că, în chiar această zi, 1 mai 1939, și muncitorii din Germania nazistă își aveau sărbătoarea. În chiar acele zile se pregătea în secret semnarea pactului Molotov – Ribbentrop, care avea să sfâșie Europa și să confirme faptul că atât comunismul, cât și național-socialismul țâșnesc din același izvor al infernului. Arhiva Televiziunii Române geme de mărturii propagandistice realizate după rețete împrumutate de la Uniunea Sovietică și de cel de-al Treilea Reich, ale înjosirii poporului român de către o clică de stăpâni certați cu munca, și care își găseau plăcerea sadică să le soarbă ovațiile și închinarea tocmai oamenilor muncii, a căror sărbătoare, chipurile, o organizau.

În primii ani, la demonstrațiile de 1 mai se vorbea despre Ziua internațională a celor ce muncesc, iar pe măsură ce comunismul românesc devenea tot mai naționalist și cultul personalității tot mai accentuat, Nicolae Ceaușescu ocupa invariabil miezul sărbătorii. În primii ani ai dictaturii acestor revoluționari de profesie, certați cu munca – cei mai mulți, unii proletari mai aveau încă speranțe că vor vedea o orânduire mai dreaptă. Cu fiecare an, însă, camera de luat vederi este tot mai neputincioasă în a găsi oameni care să pară fericiți. O inovație stranie a paranoiei ultimilor ani de dinaintea căderii lui Nicolae Ceaușescu a fost așa-zisa sărbătorire prin muncă tocmai a Zilei Muncii, unul din cele mai năucitoare paradoxuri ale societății socialiste multilateral spulberate. Dictatorul era fericit doar dacă umplea stadioanele pe unde trecea cu oameni aduși cu sila, inclusiv copii care trebuia să stea de multe ori în frig și ploaie pentru a-l preamări și a-i aduce osanale. Imaginile de arhivă sunt valoroase prin ceea ce arată, dar și prin ceea ce nu arată. Toate crucile sau simbolurile creștine erau cu mare atenție cenzurate și scoase din filmările televiziunii. Nici o autoritate nu trebuia să existe deasupra efemerei dictaturi a omului.

Evenimentul oficial al genezei Zilei Muncii amintește de o serie de mișcări de mase care au avut loc în 1886, la Chicago. Așa numita afacere Haymarket a fost un miting muncitoresc în timpul căruia cineva, un anarhist, a aruncat o bombă în rândurile Poliției. Aceștia au deschis, apoi, focul. A murit un polițist și-un muncitor, alți 70 de polițiști au fost răniți și-un număr apreciabil de demonstranți. Hagiografia comunistă, care a găsit astfel  martiri, pe sângele cărora să-și poată zidi miturile uită să menționeze faptul că acest eveniment a avut loc nu la 1, ci la 4 mai. Mai mult, la acea dată, cea mai mare organizație muncitorească americană,  Knights of Labor (Cavalerii muncii),  avea deja aproape 20 de ani și lupta pentru ziua de muncă de 6 ore. Era, însă, o problemă pentru ca, această organizație să poată intra în mitul comunismului: era anti-socialistă și anti-radicală. Nu folosea bombe, ci negocieri pentru a obține drepturi pentru proletari, și culmea, sărbătoareau Ziua Muncii în septembrie.

De ce oare să-și celebreze muncitorii ziua la 1 mai ? Ce legătură poate exista între Noaptea Valpurgică, asociată definitiv cu vrăjitoria care este o uvertură, Armindenii, care este o sărbătoare pâgână numită și a pelinului sau a bețivilor, în care, paradoxal, oamenilor le era frică să muncească și Ziua internațională a Muncii?

Data sărbătorii nu a apărut ca o expresie spontană a proletariatului care-și cerea drepturile, ci a fost indusă de ideologii comuniști care l-au împins să „zdrobească orânduirea cea crudă și nedreaptă”, pentru a se putea cățăra apoi pe umerii săi,care avea să suporte o nouă ordine mondială, mai crudă și mai nedreaptă.

Karl Marx nu a avut la activ nici o zi de muncă în fabrică, la fel și Engels, la fel și Lenin. Totuși, la marile demonstrații comuniste, portretele lor erau purtate cu o mai mare venerație și teamă decât icoanele în procesiunile religioase. Marxismul a apărut într-un context în care clasa muncitoare lupta pentru drepturile sale, dar Marx a susținut că această luptă nu trebuie să urmărească drepturi sau obținerea unor condiții mai bune de muncă și viață, ci răsturnarea întregii ordini care făcuse posibilă această muncă.

Mai puțin cunoscut, însă, este faptul că Marx, însuși, a fost, mai degrabă, preocupat de îndepărtarea omului de credința în Dumnezeu și, îndeosebi de Creștinism, pe care îl considera o „religie a sclavilor”. Doar un proletar, din universul căruia fusese scos Dumnezeu, era în stare să înființeze Gulag-ul, să extermine milioane de semeni de-ai săi, și, în ultimă instanță, să fie manipulați să realizeze cele mai nedemne acte de proslăvire ale stăpânilor pe care-i are. Eforturile lui Marx de a lupta împotriva unei societăți coagulate tradițional în jurul unor valori creștine par să aibă o anumită justificare machiavellică. Este însă stranie îndârjirea sa împotriva socialiștilor creștini care luptau pentru drepturile proletarilor cu Biblia în mână.

O incursiune aprofundată în opera și biografia lui Marx îl descoperă pe acesta preocupat de satanism și autor al unor „Poeme satanice”. În câteva dintre ele nu se sfiește să profereze cele mai întunecate blesteme împotriva lui Dumnezeu și să-și afirme ca ideal suprem prăbușirea în infern, alături de întreaga umanitate. Tot materialismul lozincard era doar o stratagemă pentru a înșela dorința oamenilor muncii după o viață mai bună.

Dar Marx este doar o verigă intermediară în incursiunea noastră. Ideile sale sunt de fapt, doar o continuare a idealurilor illuministe. Coincidență ? Societatea secretă a illuminaților, care a zămislit Revoluția franceză și care a umplut apoi Europa de sânge de proletari și țărani, a fost înființată chiar la 1 mai, în anul 1776, în Bavaria, de către Adam Weishaupt, chiar după Noaptea valpurgică, noaptea orgiilor vrăjitorești a lui Mefistofel. Acest profesor de teologie devenit dușman al credinței creștine a înființat o mișcare ce își propunea să lupte împotriva Monarhiei, împotriva proprietății private, împotriva religiei, mai ales a celei creștine, împotriva Familiei și, în general, împotriva unei lumi care trebuia răsturnată pentru a aduce Noua Ordine Mondială. Mișcarea mima ateismul, dar era impregrantă de ocultism. Bineînțeles că plebeea secolului XX nici nu trebuia să știe adevărul din spatele miturilor pe care fusese clădită, ci doar despre o iluzorie luptă care încerca să radă de pe fața pământului o lume în curs de dispariție. Atât socialismul bolșevic, cât și socialismul naționalist aveau să se închine, în acest fel, idolilor urii, inventând dușmani de clasă sau de rasă și umplând lumea cu sânge, sacrificii pe altarele întunericului secolului XX. Era o religie răsturnată, a tenebrelor, care-și avea idolii, icoanele, altarele de butaforie, până și sărbătoarea denaturată a Floriilor, sacrificiile, ritualurile pe care le plasase suficient de aproape de Paști încât să poată încerca să se substituie sărbătorii Învierii unui Dumnezeu care, culmea, fusese de dragul oamenilor, timp de 33 de ani, chiar Om al muncii, înainte de a fi Om al durerii, obișnuit cu suferința.

Așa cum trebuie însă, întotdeauna ca să se întâmple, idolii s-au părvălit la pământ, dar omenirea a trebuit să plătească zeci de milioane de vieți pentru această rătăcire căreia i-a căzut pradă.

Iar dacă azi mai râde primăvara pentru proletari, este doar pentru că El, Iisus este singurul care a redăruit cu adevărat demnitatea. Este singurul dintre conducătorii muncitorilor care a știut ce înseamnă munca proletarului, singurul care i-a iubit. Dar și singurul care a înviat !”


https://arheo6tv.wordpress.com/2016/03/04/1965-scanteia-pionierului-sambata-27-martie-1965/

Număr special a revistei, apărut imediat după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.Scanteia pionierului 1965-12 01


https://arheo5tv.wordpress.com/2015/12/27/1989-47-19-25-noiembrie-1989/

Aveți în față cea mai aberantă săptămână din anul 1989 a Republicii Socialiste România. Toată țara trebuia să vibreze pe frecvența celui de-al XIV-lea congres al Partidului Comunist Român. Ciudat, dar populația a așteptat cu speranța că se va întâmpla o minune și Ceaușescu va renunța la putere sau, măcar va anunța îmbunătățiri în viața tot mai cenușie a românilor. Dar nu a fost decât „Noiembrie, ultimul bal”. Eram la liceu, la cămin, așa că am ratat transmisiunile tv. Dar, am simțit pe pielea mea măsurile de siguranță, duminică, 19 decembrie 1989 când am vrut să ies din cămin pentru a cumpăra ziarul „Scânteia” și mi-a fost interzisă părăsirea internatului. Am pe undeva ziarele „România liberă” care detaliază pe 16 pagini mari zilnic desfășurarea congresului, dar voi lăsa asta pentru altădată, când le voi regăsi prin vrafurile prăfuite.

Vreau să vă atrag atenția asupra programului tv odios prin suprasaturarea politică. Același lucru repetat și multiplicat la infinit ca de un hidos caleidoscop deformat. Pe parcursul celor 7 zile nu s-a transmis nici un film sau serial, nici măcar Telefilmoteca de ghiozdan. Dar cu desenele animate ce au avut ? Aici punctez simbolic esența aberațiilor deceniului 80: inocența copilăriei călcată în picioare de propaganda deșănțată orwell-iană.

Dacă la toate celelalte congrese de până acum (ultimul în 1984), era prinsă în programul tipărit transmisiunea directă a deschiderii congresului ( asta presupunând și cele câteva ore când președintele Ceaușescu citea vreo sută de pagini reprezentând Raportul congresului), acum în 1989 nu s-a menționat nimic în programul „Tele-Radio”. Totuși, așa cum anunța pe prima pagină ziarul „România liberă” de luni, 20 noiembrie 1989, de la ora 9.00, posturile de radio și televiziunea vor transmite deschiderea lucrărilor congresului. Nu am la îndemână alte ziare, dar sunt sigur că vineri s-a transmis în direct ședința de închidere la care a luat cuvântul proaspătul reales secretar general al PCR, precum și marea manifestară populară de după Congres, unde Ceaușescu a făcut o „baie de mulțime”. Oricum, bănuiesc că programele tv au suferit multe modificări, Telejurnalele durând cel puțin o oră.

Dar, pentru că speranța moare ultima, vreau să vă atrag atenția asupra unui interviu acordat pe 11 noiembrie 1989 de președintele Ceaușescu unui ziar din Kuweit, ai cărui reporteri erau chiar proprietarul-editor alături de directorul general. Interviul se află în paginile 1 și 4 din România liberă din prima zi a congresului. Voi cita două paragrafe interesante : „Trebuie să vă spun deschis că nu ne simțeam cu adevărat independenți și liberi când alții stăteau, cum se spune, la ușă să le plătim datoria și încercau să pună tot felul de condiții privind modul cum ar trebui să organizăm mai bine activitatea economico- socială. De altfel este cunoscut că și acum Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială – nu mai vorbesc de celelalte bănci și monopoluri imperialiste – pun condiții foarte grele și se amestecă inadmisibil în treburile interne ale statelor, dirijând – și din păcate dirijând prost – activitatea din diferite țări. Subliniez aceasta pentru că nici o țară care a urmat sfaturile organismelor economice mondiale nu a reușit să obțină realizări pe calea dezvoltării economiei și ridicarea nivelului de trai al propriului popor” ; „De altfel, încă din 1965 România a renunțat la concepția modelului unic și a considerat că trebuie să realizeze socialismul corespunzător realităților din România. Am încetat să-i mai copiem pe alții, să ne mai ploconim în fața altora1989-11-19 Coperta 1


https://arheo5tv.wordpress.com/2015/10/18/1989-37-10-16-septembrie-1989/

Vineri 15 septembrie 1989 a fost prima mea zi de liceu. Pe lângă stresul unei schimbări majore a vieții cotidiene, se adaugă și absența televiziunii. Până la vacanța de iarnă, singurul contact cu televizorul va fi o dată la 2 săptămâni pentru sâmbătă seara și duminică dimineața. Ultima inaugurare a unui an școlar de către președintele Ceaușescu în cadrul unui ritual devenit tradițional în anii 80 s-a petrecut la Iași.  Voi face un rezumat, pentru că am fost, oarecum, pe aproape de această poveste.

Vizita cuplului prezidențial a început miercuri, 13 septembrie 1989 când cei doi au sosit la Aeroportul din Iași. După o scurtă festivitate, s-a zburat cu elicopterul la Pașcani, orașul meu natal. Aici au fost „în mijlocul oamenilor muncii” la Întreprinderea de Traductoare ( gândită de Ceaușescu http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-109-din-21-martie-1979-privind-infiintarea-intreprinderii-de-traductoare-si-regulatoare-directe-pascani-si-a-intreprinderii-de-relee-medias-emitent-27947.html , mare parte din ea a fost tăiată în bucăți și vândută la fier vechi în 2009, după rețeta clasică post-revoluționară; ce a mai rămas, este acum în insolvență). După ce coloana oficială a străbătut tot orașul, s-a ajuns la Întreprinderea Mecanică de Material Rulant din Pașcani. Pe vremuri, Uzina era un simbol al orașului, sirena anunțând ora de intrare în schimburi, și era auzită în toate satele din preajmă. A fost la un pas de faliment de mai multe ori, numele s-a schimbat în REMAR , iar acum ELECTROPUTERE VFU este proprietatea celebrului Gruia Stoica, în cadrul companiei GFR. Al treilea și ultimul obiectiv vizitat a fost Întreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahăr, din ruinele căreia nu a mai rămas acum absolut nimic, am fost șocat să văd pământul gol !   Au mai fost vizitate Stațiunea de cercetări agricole Podu Iloaiei, CAP-ul din Movileni și Stația de reproducere artificială a peștelui din cadrul Stațiunii de cercetare piscicolă Iași.  Seara au revenit în municipiul Iași. Foarte posibil să se fi transmis ceva fotbal în direct miercuri la tv, dar ocupat cu rezolvarea cazării la cămin, nu mi-a mai ars de nimic !

Joi, 14 septembrie 1989 periplul ieșean a continuat la Institutul Politehnic, insistându-se pe Facultatea de Tehnologie chimică (pentru tovarășa, bineînțeles). A urmat Întreprinderea metalurgică de țevi sudate, Întreprinderea „Țesătura”, Liceul industrial „Victoria” și celebrul CUG, Combinatul de utilaj greu, de care s-a ales praful și pulberea ! Joi după-amiază s-a tras concluziile celor două zile la Comitetul Central.

Vineri, 15 septembrie 1989 s-a organizat în spațiul din fața Palatului Culturii din Iași o mare adunară populară, transmisă în direct la posturile de radio și televiziune de la ora 10.00. Această zi va rămâne veșnic în memoria mea ca prima zi de liceu și ziua în care aș fi putut în sfârșit să-l văd pe Ceaușescu, chiar și de la distanță. La prima oră a dimineții toți elevii așteptau în fața Liceului Sanitar deschiderea ușilor (cred că aveam și halate albe !). În schimb, ni s-a spus că vom merge la adunarea lui Ceaușescu, am fost încolonați și dirijați către mai multe autobuze (cu biogaz) care ne-au dus și ne-au lăsat, fără nici o explicație, pe malul Bahluiului. Din depărtare se auzea de la difuzoare vocea lui Ceaușescu. Am stat ceva timp aiurea, tot sperând că vom fi luați de acolo și duși la adunare sau acasă, până când realizând că am fost abandonați, ne-am gândit să revenim la cămin, întrebând trecătorii, noi fiind complet străini de traseu. M-am gândit mereu la acea zi și am dedus că am fost victimele lipsei de comunicare a organizatorilor manifestării, probabil am fost vreo rezervă. Și așa am pierdut ultima ocazie de a-l vedea pe Ceaușescu.   După adunarea de la Iași, elicopterul prezidențial a plecat în județul Suceava, unde au fost vizitate Întreprinderea minieră Fundu Moldovei și Expoziția realizărilor agriculturii județului Suceava organizată în comuna Dumbrăveni.

Sâmbătă, 16 septembrie 1989 , de la orele 11.00 a avut loc o altă mare adunare populară în municipiul Suceava, transmisă și ea în direct. Nu am alte date, în afară de faptul că vizita a continuat în județul Botoșani și luni, 18 septembrie 1989 a avut loc o a treia adunare populară în municipiul reședință de județ. Din amintirile mele, a fost o premieră ca președintele Ceaușescu să aibă un maraton de vizite cu 3 adunări în 4 zile consecutive. La toate adunările nu au lipsit alocuțiunile gazdelor și desigur, cuvântarea secretarului general. Probabil voia să dea semne că încă este în putere și se pare că voia să fie în coasta Uniunii Sovietice, toate cele 3 județe fiind la granița cu U.R.S.S.-ul.

Sper că nu v-a plictisit mica lecție de istorie, dar fiind ultima de amploare, a meritat să pierd o zi cu prelucrarea revistei „Săptămâna” și a trei ziare integrale „Scânteia” de joi 14, vineri 15 și sâmbătă 16 septembrie 1989. Următorul număr Tele-Radio (38/17-23 septembrie) nu l-am găsit.   A fost o pauză de o săptămână în postări, deoarece am schimbat locul de muncă (tot în domeniu, dar altă specialitate). Sper să reiau cât de curând postările zilnice, mai ales că am ceva surprize. Una din ele este că am mai multe reviste „Urzica” din primul an de apariție !

1989-09-10 Coperta 1


https://arheo5tv.wordpress.com/2015/09/17/1999-32-6-12-august-1999-eclipsa-de-soare/

Miercuri, 11 august 1999, premieră mediatică românească: televiziunile s-au întrecut în ediții speciale și transmisiuni maraton prilejuite de eclipsa totală de soare vizibilă pe teritoriul țării.

1999-32 01 Coperta 11999-32 00 Eclipsa


https://arheo5tv.wordpress.com/2015/09/10/1999-20-10-20-mai-1999/

Un alt număr „special” care conține un număr sporit de pagini, pentru că prezintă programul pe 10 zile, din dorința de a schimba ziua de apariție, mai apropiată de week-end. După ce până în 1989, săptămâna din programele tipărite era duminică-sâmbătă, în anii 90 a fost una normală, luni-duminică, din mai 1999, săptămâna tv devine vineri-joi. Am adăugat anunțul din Panoramicul anterior care explica noua formulă de prezentare. Matinalul de la ora 7 se lasă în continuare așteptat. Emisiunile de pe tronsonul orar 7-9 sunt scrise într-o filă găsită în paginile Panoramicului.1999-20 01 Coperta 11999-19 02,03 1999-20 00a Jurnal1 1999-20 00b Jurnal2


https://arheo5tv.wordpress.com/2015/09/09/1999-19-26-3-9-mai-1999/

De marți, 4 mai 1999 trebuia să debuteze un nou matinal la TVR1 care să înlocuiască „România ora 6- Cafeaua de dimineață”. Pe 25 mai va avea loc prima ediție. Până atunci, pe tronsonul orar 7-9, se vor transmite desene animate, muzică ușoară, documentare. Cu acest prilej, deschiderea canalului 1 revine la ora tradițională, 7.00. Am adăugat un decupaj din TVmania ce anunța ultima ediție Cafeaua de dimineață și un alt decupaj din Monitorul de Iași ce conținea programul zilei de marți, 4 mai 1999, pentru a vedea cum trebuia să arate programul cu noul Matinal.

De vineri până duminică, 7-8-9 mai TVR1 a avut un adevărat maraton de transmisiuni directe și ediții speciale consacrate vizitei în România a S.S. Papa Ioan Paul al II-lea.  1999-19 01 Coperta 11999-19 00 Cafeaua 1999-19 00 Proiect


https://arheo3tv.wordpress.com/2015/03/26/1997-28-7-13-iulie-1997/

Vineri, 11 iulie 1997 a fost o zi zbuciumată pentru Televiziunea Română, conform decupajelor păstrate de mine. Sindicatul Liber intenţiona să facă grevă, marcată prin întreruperea emisiei din oră în oră şi transmiterea unui comunicat, directorul TVR; Stere Gulea ameninţa că-şi dă demisia; CNA-ul analiza noua grilă ce urma să intre în vigoare din 14 iulie 1997. Tot vineri a avut loc şi vizita preşedintelui SUA, Bill Clinton, ce a beneficiat de mai multe transmisiuni directe (11.00 Sosirea pe Aeroportul Otopeni; 12.00 Primirea oficială la Palatul Cotroceni; 17.00 Adunarea Populară la care au luat cuvântul cei doi preşedinţi, Bill Clinton şi Emil Constantinescu). Bonus, un articolaş răutăcios despre Anca Toader, prezentatoarea Jurnalului. Şi coperta a două suplimente Ziua-Tv.

Doar în această săptămână, programele 1 şi 2 începeau cu 10 minute mai devreme, la fără 10 (5.50, respectiv 6.50) şi se încheiau noaptea cu 10 minute mai târziu pentru a face loc unui scurt  program de 10 minute de TeleShoping.1997-28 01 Coperta 1 1997-28 00 CNA Grila1997-28 00 Grila1997-28 00 Anca Toader


https://arheo2tv.wordpress.com/2014/12/21/1989-scanteia-vineri-22-decembrie-1989/

Scanteia 1989-12-22 00Aveţi în faţă un ziar rar, tipărit şi distribuit printre gloanţe, într-un Bucureşti însângerat în noaptea de 21/22 decembrie 1989. Pe prima pagină avem celebra cuvântare a preşedintelui Ceauşescu întreruptă în direct (am marcat cu o dungă roşie pe prima pagină).

Sunt multe de spus în legătură cu acest ziar, dar momentan mă opresc la programul TV. În 1989, de luni până vineri programul unei zile de lucru era de 3 ore ( de la 19.00 până la 22.00). Se observă apariţia unui calup de 2 ore de la 13.00 la 15.00 . Cred că, în al doisprezecelea ceas, dar mult prea târziu, şi-au dat seama că e bine ca Televiziunea să transmită mai multe ore de program , pentru a facilita comunicarea cu cetăţenii. Au fost pe aproape, pentru că programul a fost în trei tranşe (10.53-11.49, 12.47-16.10 şi de la ora 17.10 până a doua zi dimineaţa). Pentru vizitatorii mai noi ai blogului, reamintesc că în perioada 20 decembrie 1989 – 7 ianuarie 1990 , la vârsta de 14 ani, sunt unul dintre puţinii care a ţinut un jurnal cu programele Televiziunii Române ( aici aveţi dovada https://tvarheolog.wordpress.com/2011/12/20/1989-20-31-decembrie-1989-revolutia/  şi    https://tvarheolog.wordpress.com/2011/12/21/1990-1-7-ianuarie-1990-revolutia-2/  )


https://arheo2tv.wordpress.com/2014/12/10/programul-radio-televiziunii-romane-libere/

Mi-aş dori ca pe parcursul vizualizării/download-ării ultimelor fotografii de pe blog să ascultăm împreună ultimul cântec al Mariei Lătăreţu https://www.youtube.com/watch?v=XHS9MfusycQ

Ultimul comentariu îl voi face pe 11 decembrie 2014, dată la care acest blog v-a dispărea, împreună cu celelate două folosite pentru spaţiu. În locul vechilor programe, este posibil să mă ocup tot de mass-media.

Nu se potrivea mai bine, la final, decât  acest număr special, unicat, despre care v-am vorbit la un moment-dat.  El a apărut în zilele fierbinţi ale revoluţiei şi nu se găseşte în biblioteci. Totuşi, cineva m-a ajutat şi mi-a trimis primele 3 pagini. Au fost situaţii speciale, când au apărut ediţii speciale, tipărite în grabă, sub tensiune, în care dacă nu aveau ce scrie, rămânea ultima pagină albă, dar nu era cazul acum. Nu am vrut să mă cert cu persoana milostivă (ce-mi putea replica cu româneasca “Facere de bine”), care susţinea că ziarul are doar 3 pagini.  Cred că sunteţi de acord cu mine că un ziar are 2, 4, 6, 8, etc pagini, respectiv un număr pari. Deci 3, nici 2, nici 4. M-am uitat cu atenţie, am inversat pagina 3 (în oglindă), am negativat-o, am modificat culorile şi mi-am demonstrat că există şi o a patra pagină, unde pe la mijloc se disting, cu caracte mari, albastre, urările “Crăciun fericit !” şi “La mulţi ani !”.  Q.e.d. Oare ascundea ceva ultima pagină ? Speram să fac rost de ziarul original şi să-l postez integral, însă timpul nu mai are răbdare. Să ne mulţumim cu primele 3 pagini ale acestui număr 0 (zero).

Mulţumesc pentru reacţiile prompte de la mesajul anterior !

Nu vi se pare şocant să vorbesc de Programul Radio-Televiziunii Române LIBERE şi, după 25 de ani de la apariţia acestui ziar să mi se impună cenzura dreptului de autor ?!Pagina 1 pagina 2 pagina 3


http://ro1975.wordpress.com/2014/11/22/1982-prima-reducere-a-programului-dosar/

La mijlocul lunii ianuarie programul Televiziunii Române  era în linii mari cam aşa: de luni până vineri între orele 16.00-22.30; marţi şi joi dimineaţa orele 09.00-13.00; sâmbătă orele 09.00-23.00; duminică 08.00-22.30 pe canalul 1. Pe TVR 2: luni şi vineri între orele 16.00-22.30; marţi, miercuri, joi şi sâmbătă orele 19.00-22.30 (23.00 sâmbătă); duminică între orele 13.00-22.30. Orele sunt aproximative. Marţi 19 ianuarie programul matinal a avut 4 ore şi 40 minute (9.00-13.40). Posibil ca acest record să fi deranjat !

Miercuri 20 ianuarie 1982 sosea în România Mohammad Zia-ul Haq, preşedintele Republicii islamice Pakistan. În regim de “Breaking News”, TVR a transmis în direct de la aeroportul Otopeni ceremonia sosirii oaspetelui. 1982-01-20 Miercuri TrDirJoi, 21 ianuarie 1982 şi vineri 22 ianuarie 1982 a fost respectat programul publicat în săptămânalul Radio-TV nr.3/1982. (l-am fotografiat, dar este ilizibil). Vineri dimineaţa însă a apărut un program matinal de aproximativ o oră (9.30-10.30) pentru două transmisiuni directe prilejuite de vizita preşedintelui pakistanez (semnarea documentelor oficiale şi apoi ceremonia plecării de pe aeroport). Între transmisiunile directe au apărut pentru umplutură calupuri de muzică populară şi o emisiune dedicată aniversării Unirii, probabil o reluare din seara precedentă). 1982-01-22 Scanteia 0 Tv

Vineri 22 ianuarie 1982 agenda politică a fost foarte încărcată: vizita preşedintelui Pakistanului; încheierea celui de-al VII-lea Congres al cooperaţiei de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor; consfătuire de lucru consacrată problemelor de bază ale zootehniei la CC al PCR, din iniţiativa preşedintelui Ceauşescu şi o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. Ei bine, eu cred că aici s-a pus în discuţie problema reducerii programului de televiziune, cu toate că nu apare nicăieri în ziarul Scânteia de sâmbătă 23 ianuarie 1982 vreo informaţie despre aşa ceva. Totuşi se observă mutilarea programului Tv de sâmbătă, dimineaţa în loc de ora 9.00,  începutul programului este la ora 13 şi apare pauza celebră şi sinistră de două ore în programul după-amiezei , între orele 18.00-20.00. Acesta a fost leit-motivul economiei din următorii aproximativ doi ani, o economie de două ore, atât pe programul 1(cu excepţia duminicii), cât şi pe programul 2 (lunea şi vinerea). Totuşi, seara, dacă primul Telejurnal a început la ora 20.00, nu au avut încotro şi au fost nevoiţi să încheie emisia cu 30 de minute mai târziu fată de programul iniţial, pe ambele canale (Închiderea programul a fost la 23.30, destul de târziu).1982-01-23 Scanteia 0 Tv

De programul zile de duminică nu s-au atins, nici pe 1, nici pe 2, din contra, programul s-a încheiat cu 30 de minute mai târziu. Deja am ajuns la numărul 4/1982 al revistei Radio-Tv, care va fi postat imediat (scanarea originalului) şi va avea anexat şi programul zilnic din Scânteia. Luni nu s-a făcut absolut nici o economie, doarece pauza de două ore dintre orele 18-20 a fost anulată prin trei reprize de program suplimentar: 60 de minute- a început emisia mai devreme (ora 15.00 în loc de ora 16.00); 30 de minute a durat redeschiderea emisiei (19.30-20.00) şi încă 30 de minute prin închiderea emisiunii cu jumătate de oră mai târziu. Situaţia a fost valabilă pe ambele canale. Am găsit o explicaţie abia joi, 28 ianuarie 1982, în Scânteia.   1982-01-28 Joi 1
După cum vom vedea în viitorul apropiat, au fost şi cedări. Sâmbătă emisia va începe la 11.00 (ca o soluţie de mijloc, nici la 9, nici la 13) Şi tot sâmbătă, începând cu 1 mai 1982 (o fericită coincidenţă) a dispărut pauza de două ore, de la 18 la 20.

Pentru că e vorba de schimbare, am descoperit momentul în care a fost schimbat portretul oficial al preşedintelui Ceauşescu. Marţi 26 ianuarie 1982 a fost ultima zi pentru “portretul într-o ureche”. 1982-01-26 Marti 1Miercuri 27 ianuarie 1982 debuta “portetul cu blacheuri”.1982-01-27 Miercuri 1Şi o ultimă informaţie care atestă degenerarea situaţiei economice. Joi 18 februarie 1982 au crescut preţurile tuturor publicaţiilor din România. Este interesant că au cerut şi plata unor diferenţe la abonamentele deja încheiate pentru perioade mai lungi. (am mai spus că este de bun simţ să livrezi ce ai promis la acelaşi preţ pe toată perioada  contractată). Se pare că fiecare bănuţ conta. 1982-02-18 JoiÎn concluzie, pentru o istorie încă nescrisă , vineri, 22 ianuarie 1982 s-a hotărât, iar sâmbătă 23 ianuarie 1982 a fost prima zi ce a avut parte de prima reducere a programul de televiziune. Următoarea reducere, în noiembrie 1983. Vă promit că mă voi ocupa şi de ea (anul viitor)


SS681201


Se vor împlini curând 25 de ani de la acest eveniment – o zi specială pentru regimul comunist cu alegeri pentru validarea autorităţilor locale, tranformată de muncitorii braşoveni în cea mai puternică revoltă împotriva nedreptăţilor sociale. Pe mine , de pildă, mă revoltă şi acum că au scos din programul tv desenele animate de la Lumea copiilor şi Album duminical. Aveam şi noi, copiii, 5 filmuleţe de desene animate pe săptămână (Lumea copiilor-1, Album duminical-2 şi La sfârşit de săptămână-2 ) şi nici de alea nu aveam parte la marile evenimente comuniste ! TVR a început emisia mai devreme ca de obicei, de la ora 9, adaptând programul pentru multe ediţii speciale ale Telejurnalului, chemări la vot, apeluri ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste http://ro.wikipedia.org/wiki/Frontul_Democra%C8%9Biei_%C8%99i_Unit%C4%83%C8%9Bii_Socialiste. Un articol destul de consistent despre 15 noiembrie 1987 am găsit aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Bra%C8%99ov