Arhivă pentru iunie, 2012








Marţi 23 septembrie 1980 s-a redifuzat piesa de teatru MIRACOLUL. Este spectacolul copilăriei mele, care m-a fascinat de la prima vizionare ( a fost dat de mai multe ori atunci, inclusiv o reluare la matineu). Şi culmea, în afară de Caragiale. este singurul spectacol din copilărie de care  îmi amintesc.  Şi tot aşteptam să fie redifuzată, sau măcar să aflu amănunte despre piesă, habar nu aveam cum se numea. După 30 de ani, am redescoperit-o în acest program Radio-Tv, şi din aproape în aproape am găsit varianta radiofonică, care se numeşte NEGUŢĂTORUL DE MINUNI, distribuţia fiind în mare aceeaşi (include pe Mişu Fotino,Mitică Popescu, Victor Ştrengaru). Iată versiunea , preluată de la Societatea Română de Radiodifuziune: Iată şi o cronică semnată de  Constantin Radu-Maria,  preluată din revista Teatrul, numărul din luna octombrie 1980:

MIRACOLUL       Dramatizare după o nuvelă de Charles Langelaan

Miracolul este o şarjă împotriva exploatării sentimentului religios. Un umil voiajor comercial se foloseşte de un accident de tren pentru a excroca societatea căilor ferate. Pentru aceasta el simulează o psihoză cu repercusiuni psihomotorii. E ajutat şi de incompetenţa unui medic psihiatru. Planul e simplu:  după ce va încasa suma de bani de la Societatea de asigurări, să se „vindece printr-o minune”, într-un loc de pelerinaj al credincioşilor. Înscenarea i-ar fi reuşit pe deplin dacă reporterul TV, interesat să facă public cazul, nu ar fi uitat, intenţionat, o cameră de luat vederi în odaia „bolnavului”, care, desigur, lăsat singur, îşi dezmorţeşte picioarele „paralizate”, ţinute prea mult în inactivitate. Dar asta se va afla tot după ce televiziunea înregistrează şi „minunea” vindecării din „grota sfântă” , locul de pelerinaj al tuturor oamenilor lipsiţi de orice speranţă.

Agentul de asigurări şi reporterul Tv încearcă, uniţi, să-l şantajeze pe „vindecat”. Acesta apelează la judecata Cardinalului, care împacă părţile, cerându-i, în schimb bietului împricinat să propovăduiască „cuvântul Domnului”, demonstrând tuturor minnunea care i s-a întâmplat la „grota sfântă” administrată de biserică. E situaţia-limită peentru comis-voiajor, care dacă poate excroca o societate de căi ferate, nu poate înşela mulţimea oamenilor concreţi. El dă în vileag mistificarea, prin acelaşi mijloc prin care o făcuse publică, adică prin Tv.

Am avut plăcerea să-l urmărim în rolul voaijorului comercial pe Octavian Cotescu, la el acasă în roluri de disimulaţi, drept care am asistat la o schimbare dezinvoltă a măştilor, pe rând joviale, grave, şirete, fals-pioase,etc.

Au mai interpretat- Valeria Gagealov, o soţie cam prea înfricoşată, Ion Lucian, un sumbru şi bănuitor agent de asigurări, Károly Sinka, un cardinal tranzacţionând afaceri oneroase, cu ceremonia rangului său, Aurel Cioranu, un redactor-lichea simpatică şi alţii, în roluri minore, cu toţii într-un spectacol vioi, curat, semnat de Cornel Popa.

Am o mare rugăminte, daca cineva deţine versiunea de la TVR sau mă poate ajuta să intru în posesia ei, voi face orice pentru a revedea această piesă de teatru !



Vineri, la TVR1, ora 20.30 filmul artistic „Şatra” http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98atra_%28film%29  . Sincer nu credeam că au avut voie să difuzeze la tv acest film a cărui acţiune se petrecea în Basarabia!


Număr special ce sărbătorea 70 de ani de Radiodifuziune în România .




Pe prima pagină, tânguirea Televiziunii Române pentru invadarea sa din 13 iunie 1990.  Am fost intrigat, când am primit de la poştaş acest ziar ciopârţit , parca au fost tăiate cu lama prima şi ultima pagină !