1958-322 (16)19-25 ianuarie 1958

https://arheo7tv.wordpress.com/2016/11/06/1958-322-1619-25-ianuarie-1958/

Dacă în urmă cu mai puțin de 10 ani, ziua de 24 ianuarie era zi liberă / sărbătoare națională, în numărul de față nu se vorbește deloc despre cea de-a 99-a aniversare a Unirii Principatelor Române.

Se pare că începând cu acest număr devine obișnuință publicarea programului (încă experimental) al televiziunii.

Revista „Programul de Radio” a fost primită de la dl. Betino31.

1958-321 12-18 ianuarie 1958

https://arheo7tv.wordpress.com/2016/11/05/1958-321-12-18-ianuarie-1958/

Nimic despre televiziune, nimic despre Eminescu. Poetul aniversat pe 15 ianuarie este pomenit în treacăt, pe ultima pagină, într-un articol ce slăvea „marile prefaceri istorice pe care le străbate țara noastră”.

Material primit de la dl. Betino31.

1958-320 5-11 ianuarie 1958

https://arheo7tv.wordpress.com/2016/10/30/1958-320-5-11-ianuarie-1958/

„La orele 5 s-a… dus dracului P. Groza” Această însemnare a fost făcută cu creionul de către proprietarul acestui ziar în după amiaza zilei de 7 ianuarie 1958. Interesant e că a fost îngropat într-o zi de vineri (10 ianuarie 1958), și mai ales că serviciul funerar a fost singura slujbă religioasă transmisă în direct, timp de 2 ore la Radioul național în timpul regimului comunist. Iată ce ne spune dl. Dan Ciachir: „ În decurs de 41 de ani de regim comunist, o singura slujba religioasa a fost transmisa – si încă „live” – la postul național de Radio (televiziunea era în faza de experiment): slujba înmormântării lui Petru Groza, care a durat peste două ore. Pornit din curtea fostului palat regal, unde fusese depus trupul defunctului, cu Patriarhul Justinian în frunte, cu un sobor numeros de preoți si diaconi, cortegiul funerar a străbătut astfel Bucureștiul până la Cimitirul Ghencea, in procesiune aflându-se Gheorghiu-Dej si ceilalți lideri comuniști. Deși copil, am rămas surprins să aud in acea zi de început de ianuarie 1958, in difuzorul radioului, glasuri de preoți, cântări bisericești și rugăciuni. Spre sfârșitul pogrebaniei transmise la radio se auzea in difuzor zgomotul baterii cuielor in sicriu. Misiunile diplomatice erau și ele surprinse de acest eveniment, inedit nu numai in Romania comunizată, ci și în restul țărilor satelite ale Moscovei. Cu atât mai mult cu cât, formal, Dr. Petru Groza era șeful statului. El primea scrisorile de acreditare ale șefilor de ambasade si legații acreditați la București. De aceea s-au și căutat tot felul de explicații înmormântării bisericești și după datina (se împărțiseră batiste, colaci și colivă la opririle rituale) a lui Groza.
Omul pe care Stalin îl considera „cel mai simpatic burghez din Europa”, deși „tovarăș de drum” al comuniștilor, nu se înscrisese pana la moarte in partidul lor. Președinte al Consiliului de Miniștri, între anii 1945-1952, Groza a fost singurul premier din tarile comunizate aflat, cel puțin după 1948, in aceasta situație. Era însă membru in Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Sibiului (din 1911 până la moarte, necontenit) și, implicit, în Adunarea Națională Bisericească. Își mărturisise fără ezitare credința in Dumnezeu si apartenența la Biserica Ortodoxă. „Am căzut mai sus”, a spus cuiva in 1952, când funcția de premier a fost preluata de Gheorghiu-Dej, iar el a devenit președintele Prezidiului Permanent al Marii Adunări Naționale; șef al statului. Desigur, un șef cu puteri și influență simbolice. Ceea ce l-a deosebit de ceilalți „tovarăși de drum” ai comuniștilor, dar și de oameni politici necomuniști, a fost credința în Dumnezeu și ipostaza neabătută de creștin îmbisericit. Pe cât i-a stat in putere, a sprijinit Biserica. Întors de la înmormântarea lui Petru Groza, la care slujise, Patriarhul Justinian i-a mărturisit unui apropiat al sau: „De-acum o sa fie mult mai greu pentru Biserică”. Si nu s-a înșelat.” Articolul complet la adresa http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-04-21&id=198296

În ziua următoare morții lui Petru Groza, miercuri, 8 ianuarie 1958, Radio România programase pe canalul 1, la ora 11.03 piesa de teatru „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu. Sunt sigur că a fost reprogramată !

Nu se pomenește nimic despre televiziune în acest număr !
Revista „Programul de Radio” a fost scanată de dl. Betino31

1957-319 29 decembrie 1957-4 ianuarie 1958 Revelion

https://arheo6tv.wordpress.com/2016/07/24/1957-319-29-decembrie-1957-4-ianuarie-1958-revelion/

Nu se menționează nimic despre programul Televiziunii care ar fi trebuit să-și sărbătorească primul an de emisie. În schimb, sunt câteva detalii despre programul de revelion de la radio chiar pe prima pagină. Spectacolul propriu-zis de divertisment umoristic-muzical a durat doar 100 minute, între orele 22.15-0.05, în rest, difuzându-se programe muzicale.

Luni 30 decembrie 1957, zi liberă, sărbătoare națională, se împlineau 10 de ani de la tenebroasele evenimente din 30 decembrie 1947, socotită pe atunci Ziua Republicii.

Material trimis de Betino31.

1958 Scânteia pionierului Joi, 2 ianuarie 1958

Număr special dedicat Anului Nou şi împlinirii a 10 ani de la proclamarea RPR.