Archive for the ‘01 Ianuarie 1985’ Category


https://arheo10tv.wordpress.com/2018/12/31/1985-01-30-decembrie1984-5-ianuarie-1985-revelion-85/ 

Acesta este modul meu de a vă ura LA MULȚI ANI, 2019 ! Sper să revin cu surprize plăcute și la anul, așteaptă la rând câteva reviste de radio interbelice și câteva programe din 1985. În schimb, am uploadat tot felul de delicatese pe canalul https://www.youtube.com/user/NostalgiaTvr/videos , inclusiv mai multe revelioane recente. Și vor fi și aici multe surprize video, mai noi sau mai vechi.

Referitor la acest număr, vorbim de prima transmisie semnalizată color pe TVR2 (și singura din perioada comunistă) și anume Telejurnalul de pe 31 decembrie 1984 și Revelionul tineretului, care s-a transmis în intervalul 21.00-5.00, în paralel cu revelionul clasic de pe TVR1. Peste 12 zile, canalul 2 a fost suprimat, și s-a trecut la celebrul program de două ore.

 


https://arheo10tv.wordpress.com/2018/09/30/1985-05-27-ianuarie-2-februarie-1985/ 

Acesta este primul număr cu o nouă concepție grafică interioară, aspect ce s-a menținut timp de 5 ani, până la dispariția revistei „Tele-Radio” din decembrie 1989. Cred că această modificare a fost o urmare a reducerii programelor radio-tv și a desființării studiourilor teritoriale de radio ale căror consecință indirectă a fost un surplus de spațiu tipografic devenit inutil. Doar în acest număr, în paginile ce permiteau culoare, denumirile celor două instituții „Televiziune” și „Radio” au fost tipărite cu culoare roșie pentru zilele de luni, miercuri și vineri. Un nou frontispiciu va desăvârși schimbarea concepției grafice peste 6 luni, în august 1985.

 


https://arheo10tv.wordpress.com/2018/09/23/1985-03-13-19-ianuarie-1985-a-treia-reducere-a-programelor-tv/ 

La data tipăririi acestui număr (seara de marți, 8 ianuarie 1985), se pregătea ceva, deoarece dispare programul non-stop de la programul 1 de radio, primele două programe trecând la o grilă mai austeră de la 6 dimineață până la ora 24.00 (programul 2 emitea până la ora 1 noaptea). Luni 7 ianuarie 1985 a fost ziua Tovarășei și am o bănuială că nu i-au fost suficiente cele două ore de program, așa cum se emitea în serile de luni de peste un an. Și poate că a fost un telefon de la Cabinetul 2, cine știe ? Pe de altă parte, România se confrunta cu o vreme aspră, stațiile meteo înregistrau recorduri negative, provocând consumuri crescute de combustibili. Pentru a face față necesităților populației și a industriei, în cursul dimineții de sâmbătă, 12 ianuarie 1985 a avut loc o ședință a Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român care a trasat indicații drastice de economisire a energiei electrice și a oricăror resurse vitale industriei. Exista o legendă că se putea ajunge la închiderea fabricilor și uzinelor și la trimiterea oamenilor acasă din cauza lipsei de gaze sau de curent)

Așadar sâmbătă, pe la amiază, telefonic s-au transmis indicațiile ce au șocat salariații Radio-Televiziunii Române și chiar pe oamenii de rând: desființarea studiourilor teritoriale de radio (există o altă legendă despre studioul teritorial Târgu Mureș care ar fi făcut o gafă ce a dus la pedepsirea tuturor studiourilor, dar nu am amănunte), desființarea Canalului 2 al TVR și limitarea la 2 ore a programului național de Televiziune. Iar programele de radio începeau emisia la ora 6:30 (programul 3 începea tot la ora 9) și terminau la 23:30 . Acest număr nu reflectă programul de televiziune, dar, pentru a afla exact ce s-a transmis, am adăugat programul preluat din cotidianul „Scânteia”. Duminică, 13 ianuarie 1985, programul serii trebuia să înceapă la ora 20 și chiar așa a anunțat și crainica la închiderea emisiei de la ora 15, dar după-amiază, la radio au fost numeroase anunțuri că programul serii se va deschide la ora 19.00 cu Telejurnalul. Mici redresări au avut loc  pe 7 aprilie (programele 1 și 2 emit între orele 6-24), 14 sau 21 aprilie (duminica emisia începe la 11.30) și 25 mai (sâmbătă se închidea programul la 22.30), astfel stabilizându-se totul până la data de 1 noiembrie 1988, când a crescut cu o oră durata programului tv.

Din păcate, nu am numărul următor (4/1985) e doar fotografiat, dar mi s-a părut amuzant efortul tipografilor care s-au trezit cu niște spații goale pe care s-au chinuit să le umple cu fotografii, vigniete sau expandarea spațiilor dintre două emisiuni de televiziune. Ca urmare, interiorul revistei va suferi modificări începând cu numărul 5/1985

 


https://arheo10tv.wordpress.com/2018/09/16/1985-02-6-12-ianuarie-1985/ 

Aceasta e săptămâna de dinaintea celebrei reduceri a duratei programelor radio-tv. Deci, ultima săptămână în care au mai emis studiourile teritoriale de radio și canalul 2 de televiziune. Voi da mai multe detalii despre a treia reducere a programelor tv în postarea următorului număr al revistei „Tele-Radio” 3/1985 în cursul zilei de duminică, 23 septembrie 2018.  De remarcat ziua Tovarășei care a picat într-o zi de luni ce beneficia doar de două ore de program. Nu s-a făcut rabat și nu s-a acordat nici un minut în plus peste ora 22. Am urmărit colecția Scânteia și nu sunt modificări spectaculoase. Sâmbătă a fost modificat sumarul Teleenciclopediei, iar pe TVR2 au apărut câteva detalii și un avans de 5 minute la două emisiuni. Nu sunt însă sigur dacă a mai emis TVR2 în acea seară, la fel ca și studiourile teritoriale de radio, după cum vom vedea în episodul următor. 

 


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/26/1985-urzica-nr-1-ianuarie-1985/  Pe cât de deteriorat este acest exemplar, pe atât de interesant este, prin mai multe elemente.

Observasem în „Urzica” din octombrie 1984 un articol referitor la spălatul rufelor în familie în cazul interpreților muzicii populare și a odraslelor lor. Acum, în pagina 2, Tiberiu Ceia a cerut un „drept la replică”. Printre altele s-a ales cu exclamația „Ca să vezi până unde ajunge grandomania acestor aruncători de ciucuri peste mână!” Întreg articolul ne duce cu gândul la actualele emisiuni tabloide. În același ton, la pagina 11, același acid Marius Tupan notează, referindu-se la altă șușanea: „În spectacolul Anotimpul varietăților Romica Puceanu a încercat o folosință mondială a florilor oferite de spectatori. Ori de câte ori încheia un cântec, se ștergea cu ele pe față. Cine crede că voia să-și înlăture transpirația, se înșeală: artista își făcea safteaua numai.”  În pagina 4, o anchetă despre o vilă confiscată de stat prin decretul 98/1979 pe motiv de ilegalități. E interesant de urmărit ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu acel „castel nescoțian”, sub genericul „Corupția ucide !”

Dar, de departe cel mai spectaculos este articolul-pamflet din pagina 3, intitulat „Toată pasărea pe limba ei…” , în care publicistul Ioan Dodu Bălan îl „tăvălea” pe Virgil Ierunca (nume real Virgil Untaru), soțul Monicăi Lovinescu, împreună cu care realizau emisiuni în limba română la Radio Europa Liberă. Mi-am permis să transcriu întreg articolul, fiind o rară ocazie când se mai vorbea în țară de posturile de radio anti-comuniste :

Toată pasărea pe limba ei…

În ornitologie românească, ierunca este o pasăre din ordinul galiformelor, cam de mărimea unei ciori cârâitoare, dar grandomană, infatuată și pedantă, vrea, câteodată, cu o vrere încăpățânată, ostentativă și agresivă, să pară cocoș de munte.

Unii naivi, slabi cunoscători ai ornitologiei, dar ambițioși și cu idei fixe, o și iau ca atare, crezând că amărâta pasăre se complace de minune în această tristă confuzie. Unii se înghesuie s-o imite și-i fură numele.

De ce oare unii care cârâie pedant pe unde scurte cu o regularitate de cântat al cocoșului, atunci când împrumută numele de la astfel de păsări, le iau și caracterul, uitând că această clămpăneală, cotcodăceală, cârâială înăcrită în forțate nazalizări, nu e, totuși, cântec majestuos de cocoș.

Automințirea aceasta nenorocită pare să fie un blestem pentru cei ce-și trădează până și numele. Pentru că una e să te cheme din moși strămoși cu nume de pasăre și cu totul alta e să-i furi păsării numele pentru ca, în umbra lui, să trădezi omul, omenia, patria și tot ce se poate trăda.

Asemenea vietăți uită ca țara nu-i țarc, deși se deosebește de el numai printr-o literă.

Țara nu-i cuib efemer din care să te zburătăcești când suflă vântul sau când ți-e placul.

Vopsită, n-a fost luată cu seriozitate drept papagal și s-a văzut că toată pasărea pe limba ei piere… sau în orice caz se face de râs.

Dar de asemenea pasări, nu se ocupă nici ornitologi, nici psihologii, nici muzicologicii, pentru că ele cârâie, nu cântă, împroșcă cu venin și vomează cu nerușinare.

Cârâie pedant, franțuzit, ifosit, izmenit, înăcrit, împărțind cu pliscul glorii deșarte pentru unii favoriți, cobind a rău pentru cei dușmăniți de o inimă neagră.

E de mult știut faptul că numele omului n-are nici o legătură organică, funciară cu personalitatea lui, întrucât nu el și-l alege, ci i-l dau alții. Prenumele se dă, numele se moștenește. Așa că n-are nici o semnificație dacă te cheamă Epure sau Vulpe, Rață sau Potârniche ș.a.m.d. Dar e, neîndoios că pseudonimele au în ele o notă subiectivă, voluntară, vor să aibă o semnificație anume, vor să exprime o latură a personalității celui ce-și alege numele nou din zoologie, botanică, ornitologie, din istorie, din calendarul cu sfinți și martiri.

Poate oare un pedant carachios, care spune cele mai mari banalități, afectând tonul cel mai grav, graseind cu gura țuguiată chiar într-o hărmălaie de șanț, să-și ia numele ieruncii fără ca să nu se facă de râs și să nu trădeze însăși natura?

Evident că nu !

Dar ce importanță mai are un asemenea amănunt, când se știe din proverb că toată pasărea pe limba ei piere și că glas de asin nu se suie la cer ?!


https://arheo7tv.wordpress.com/2016/11/19/1985-soimii-patriei-nr-1-ianuarie-1985/ 1985

soimii-patriei-1985-01-01


Apropo de Evul Mediu întunecat şi de Black Friday, de care am aflat astăzi pentru prima oară, tocmai am primit săptămânalul „Magazin” ce conţine programul Tv pentru ultima săptămână cu program, cât de cât , decent . 6-12 ianuarie 1985. După ultimul rând din programul TV, şi după celebrele explicaţii pentru simbolurile COLOR / PARŢIAL COLOR,  este tipărit ca o premoniţie sumbră, ” Acest program a fost preluat din revista TELE-RADIO apărută la 30 XII 1984.”  Nu mai era mare lucru de tăiat, deja luni erau două ore, de marţi până vineri erau 3 ore şi jumătate (15-16.30 şi 20-22) sâmbăta emisie între orele 13.30-17 şi 19-22.30 (programul 2 între orele 19-22.30), iar duminica emisie continuă pe ambele programe între orele 10-22.

Eu din câte ţin minte, prima zi de reducere efectivă a fost duminică, 13 ianuarie 1985, când s-a transmis program între orele 11.30 şi 15.00, apoi crainica Tv, în încheierea primei părţi a programului, anunţa redeschiderea staţiei la ora 20.00 cu Telejurnalul. Dar pe parcursul după-amiezei s-au făcut anunţuri repetate la Radio că emisia va începe la ora 19.00 . S-a transmis până la urmă program între orele 19-22 în acea seară.

La sfârşitul zilei de duminică, urmează anunţul crainicei că următorul program se va transmite marţi. Dar cu toate că s-a intenţionat abolirea totală a programului Tv pentru ziua de luni (ca în anii 1966-1967), nu au avut curaj şi pănă la umă s-au transmis minim două ore în fiecare zi a săptămânii. Poate credeţi că aberez, dar dovada stă în programele TV tipărite , cel puţin în revistele Magazin din următoarele 2-3 săptămâni, în care nu exista ziua de luni, se sărea de la duminică la marţi. Şi am fost abonat la revista Magazin în acei ani, dar cum aveam 9-10 ani pe atunci , nu am reuşit să le păstrez mărturie. Dar poate că am noroc şi voi face rost din nou de ele …

Nu mai vorbim de programul TVR 2, de studiourile teritoriale, un adevărat măcel ! Mi s-a părut hazliu debutul programelor de radio 1 şi 2 la ora 6.30 (pentru prima jumătate a anului 1985). Explicaţia apărută după 1990 în Panoramicul Radio-Tv era că Tovarăsul se trezea pe la 6.30 şi îi plăcea să asculte imnul de stat (Tricolorul), de care gurile rele, spun că o parte din versuri îi aparţin lui Ceauşescu, care le-a adaptat pe placul său. Şi dacă nu mă înşel, radioul emitea până la ora 23.00 pe toate cele trei canale.

Şi pentru că e 7 ianuarie, La mulţi ani tovarăşei Elena Ceauşescu !