1989 Cutezătorii nr.50, 14 decembrie 1989

https://arheo9tv.wordpress.com/2017/12/18/1989-cutezatorii-nr-50-14-decembrie-1989/ 

Pen-ultimul număr din perioada comunistă a revistei „Cutezătorii”.

 

1989 Urzica nr.12/ decembrie 1989

https://arheo9tv.wordpress.com/2017/09/17/1989-urzica-nr-12-decembrie-1989/ 

 

O ediție de colecție: ultima apariție a revistei „Urzica” din comunism.

1989 Luminița nr.12/ decembrie 1989

https://arheo8tv.wordpress.com/2017/07/09/1989-luminita-nr-12-decembrie-1989/ 

Ultima apariție comunistă a revistei „Luminița” !

1989 Femeia nr.12/ decembrie 1989

https://arheo6tv.wordpress.com/2016/03/08/1989-femeia-nr-12-decembrie-1989/

Ultima apariție din perioada comunismului a revistei lunare „Femeia”.

1989-52 24-30 decembrie 1989

https://arheo6tv.wordpress.com/2016/01/03/1989-52-24-30-decembrie-1989/

Ultima ediției a revistei „Tele-Radio” tipărită în noaptea de marți spre miercuri 19/20 decembrie 1989, eu cumpărând-o vineri 22 decembrie 1989, cu câteva ore înainte de izbucnirea Revoluției. Schimbarea politică bruscă a trimis la coșul de gunoi toate emisiunile programate în aceste pagini. Mai ales că era vorba de primul Crăciun fără comunism. O schiță a programului real o găsiți în vechile postări  http://tvarheolog.com/2011/12/20/1989-20-31-decembrie-1989-revolutia/ (20-31 decembrie 1989) , http://tvarheolog.com/2011/12/21/1990-1-7-ianuarie-1990-revolutia-2/ (1-7 ianuarie 1990) . Marele meu regret e că nu am apucat să prind următorul număr Tele-Radio (1/1990), număr special de Revelion pentru perioada 31 decembrie 1989-6 ianuarie 1990, care ar fi apărut în dimineața zilei de miercuri, 27 decembrie 1989. Am așteptat ani de zile acel moment, dorind să văd reacția Televiziunii Române pentru un revelion în zi de duminică. Cei mai în vârstă știu că pe 31 decembrie, emisia începea seara la ora 20.30 cu ultimul Telejurnal al anului, urmat de 10-15 minute de muzică populară, pentru calibrarea orei exacte (Ion Lăceanu cu cimpoiul era abonat la acest moment) . Și de la ora 21.00 până după 5 dimineața era programul special. În unii ani de dinainte de 1984, în ajun se mai transmiteau câteva ore pe la amiază, dar din 1985, ziua de 31 decembrie era al naibii de plicticoasă, fie te uitai la vecini, fie la „purecii” naționali. Au trecut mai bine de 26 ani, dar poate vede cineva din TVR aceste rânduri și îmi îndeplinește dorința de a afla care era proiectul de program comunist pentru zilele de 31 decembrie 1989, 1 și 2 ianuarie 1990. Sunt sigur că a existat o machetă sau măcar o schiță, mai ales că filmările pentru Revelion erau pe final.

 S-au mai difuzat, dar nu le găsesc acum, scenetele „Caii”, cu Petrică Lupu și Cornel Vulpe și „La un service, de Revelion” cu Dorel Vișan, Dan Condurache și…? Mitică Popescu?

Am găsit mai multe informații despre acest Revelion pe net:  http://topromanesc.ro/2013/12/02/succese-muzicale-in-anul-1989/  : „O parte din programul Revelion’90, s-a filmat, în perioada 12 – 17 noiembrie 1989, la Galeriile Comerciale „Omnia” din Ploieşti, unul dintre cele mai moderne centre comerciale din România, de la acea vreme. Au participat artişti precum Monica Anghel, Doru Căplescu, Cornel Constantiniu, Gabriel Cotabiţă, Silvia Dumitrescu, Viorela Filip, Loredana Groza, Marina Scupra, Angela Similea, Anca Ţurcaşiu, etc. În timpul filmărilor, s-a dat banda cu vocea Mihaelei Runceanu (care înregistrase vocal piesele) şi toţi artiştii şi spectatorii au ţinut un moment de reculegere.     “Melodii, melodii”, realizată de Titus Munteanu, a fost ultima emisiune TV de varietăţi pe anul 1989. Emisiunea i-a avut ca protagonişti pe Angela Similea, Marius Ţeicu şi Elena Cârstea şi a fost difuzată pe 16 decembrie 1989. Din păcate, pe 1 noiembrie 1989, Mihaela Runceanu a plecat dintre noi, artista fiind asasinată în locuinţa sa din Capitală. Până la evenimentele din 16-25 decembrie 1989, dispariţia Mihaelei Runceanu a fost subiectul despre care a discutat toată România. Deşi dispariţia artistei nu a fost anunţată în presă decât la rubrica “Decese”, din ziarele “România Liberă” sau “Scînteia” (principalele cotidiane de atunci), întreaga ţară a aflat de sfârşitul său tragic. Pe 4 noiembrie, chiar în ziua în care Mihaela a fost înmormântată, TVR avea în program, difuzarea unei rubrici “Autograf muzical”, cu aceasta. Filmarea avusese loc cu puţin timp înainte.Din păcate, nici acest “Autograf muzical” nu s-a mai difuzat. În locul Mihaelei, s-a difuzat un calup de piese cu Mirabela Dauer. În “Epoca de aur” nimeni, mai ales o celebră artistă ca Mihaela, nu trebuia să aibă un sfârşit tragic. Mai ales în preajma Congresului al – XIV – lea (20-24 noiembrie 1989).”

http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/mircea-crisan/revelionul-revolutiei-512694.html Vasile Manta își aduce aminte că „Scenetele cu Mircea Crişan din Revelionul 1964 au umplut programul radioului în noaptea dintre 1989 şi 1990. (…) La Radio a urmat un Revelion 1964, cu scenete şi poante aproape în întregime cu Mircea Crişan. Ştiu bine lucrul ăsta, pentru că mai târziu, peste ani, în 1989, am refăcut Revelionul pregătit pentru cenzură, împreună cu colegul Manole Pavel Dan, introducând fragmente masive din acel program de Revelion cu Mircea Crişan. Era ca un omagiu adus celui care fugise din ţară în anii ’60 şi pe care publicul nu-l uitase, auzindu-l ani la rând la Radio Europa Liberă.”

http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/mihaela-runceanu-10-decembrie-2007/s-a-acoperit-cu-sufletul-311461.html  „Pentru mulţi romăni, la două luni de la trecerea in nefiinţă, Mihaela Runceanu era incă vie. Cănta in programul tv Revelion 90. Televiziunea naţională nu a anunţat dispariţia interpretei, deşi „ştirea” era de maximă importanţă. Realizatorul Titus Munteanu işi aduce aminte precis că, la două luni de la producerea tragediei, nu multă lume aflase ce se petrecuse. De aceea nu a existat nici un impediment cănd s-a propus introducerea unui cântec interpretat de Mihaela Runceanu in programul de Revelion 90. BALADĂ ROCK. In ultimele zile ale lui octombrie 1989, Mihaela filmase intr-un studio al televiziunii ceea ce numim un „videoclip”. „Era piesa formaţiei Scorpions, «Still Loving You», căreia textierul Roxana Popescu ii crease versuri in limba română, cu titlul «Eu nu te-am uitat»”, işi aminteşte Titus Munteanu.

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/revelionul-lambada-54186.html „Printre primele videoclipuri difuzate de televiziunea publica, de acum libera, s-a numarat „Lambada”. Piesa celor de la Kaoma se afla in topurile internationale de mai bine de un an in momentul in care romanii au auzit-o prima data, la sfarsitul lui decembrie 1989. „Era de neconceput sa dai pulpite goale la televizor pe vremea lui Ceausescu. In explozia de bucurie postdecembrista a picat cum nu se poate mai bine. Ca om de televiziune, in sfarsit nu mai trebuia sa fii stresat de fusta care se ridica deasupra genunchiului!”, povesteste, razand, Dumitru Morosanu. AI NOSTRI. Romanilor le-a placut „Lambada”, ba chiar au si dansat pe ritmurile ei fierbinti in noaptea dintre ultimul an de comunism si primul an de democratie. „Socul cel mare a fost „Lambada”. As indrazni chiar sa spun ca Revelionul din acel an se poate numi Revelionul Lambada, de atatea ori a fost dat in reluare clipul. Noi stiam videoclipul de ceva vreme, dar nu-l puteam baga pe post. Era o indrazneala enorma, dupa o perioada de cenzura extrema, sa vezi fete mai dezbracate si sexy, care sa danseze provocator. „Lambada” s-a difuzat in disperare si inainte, si in timpul, si dupa Revelion”, isi aminteste realizatorul tv Titus Muntean. „Lambada” cantata de Kaoma este doar unul dintre simbolurile libertatii, asa cum au fost ele „traduse” in programul tv Revelion 90. Lambada noastra, a romanilor, a insemnat recitaluri cu Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Dumitru Farcas, melodii ale Mariei Tanase, Didei Dragan, Loredanei Groza si ale altor artisti neagreati de regim. Va mai aduceti aminte? „Cancao riso e dor melodia de amor/Um momento que fica no ar… Losenta Lambada!”.

Jurnalul național a avut un număr special consistent, în data de 27 decembrie 2004, o Ediție de colecție dedicată în exclusivitate Revelionului 1990, dar de care nu am avut parte, aflând prea târziu că a apărut așa comoară.  

Cortina. Finalul actului I.

1989-51 17-23 decembrie 1989 Revoluția 3

https://arheo6tv.wordpress.com/2016/01/02/1989-51-17-23-decembrie-1989-revolutia-3/

„De la agonie la extaz ” ar fi motto-ul săptămânii. Ce v-am pregătit reprezintă proiectul programelor radio-tv gândit cu cel puțin 10 zile înainte de revoluție. După cum bine știți, din seara zilei de miercuri, 20 decembrie 1989, toate planurile mass-media s-au dat peste cap, culminând cu miezul zilei de vineri, 22 decembrie 1989 când bucureștenii au pus pe fugă cuplul prezidențial ceaușist care nu bănuia că mai are mai puțin de 75 de ore până va deveni istorie. Nu intru în amănunte politice, mai ales că , spre rușinea mea, am fost și eu isterizat de ce vedeam la televizor, bucurându-mă de moartea președintelui Ceaușescu și fiind trup și suflet alături de emanații Iliescu, Roman și restul FSN-ului. Aburii euforiei s-au risipit repede, deja la sfârșitul lui ianuarie 1990 simțind că ceva nu e în regulă. PS: urma să trecem „de la sublim la ridicol”

Săptămâna 17-23 decembrie 1989 a fost prima din vacanța de iarnă a clasei a IX-a, așa că am avut tot timpul din lume să stau în fața televizorului. A fost o vacanță destul de lungă, noul regim adăugând vreo 10 zile parcă, de s-au adunat 5 săptămâni. Așa se face că am avut fericita inspirație să pornesc un jurnal de bord al programului Televiziunii Române începând de miercuri 20 decembrie 1989, pe care vi l-am prezentat mai demult în postarea  http://tvarheolog.com/2011/12/20/1989-20-31-decembrie-1989-revolutia/ .

Pentru că reprezintă rarități istorice, am adăugat și ziarele România liberă de luni, 18 și joi 21 decembrie 1989 (cu discursul „profetic” complet al lui Ceaușescu după revenirea din Iran) și „Scânteia” de marți 19 și miercuri 20 decembrie 1989. Având în vedere că, de curând am postat  și ultimul ziar „Scânteia”de vineri 22 decembrie 1989 (  http://tvarheolog.com/2014/12/21/1989-scanteia-vineri-22-decembrie-1989/ ) , din care voi readuce acum doar programul tv gândit de vechiul regim (apar două ore suplimentare, de la 13 la 15), consider că v-am introdus în atmosfera ultimei săptămâni a regimului comunist din România, din care aveți mostre zilnice. Și revista „Săptămâna” e posibil să fi fost la ultima apariție. Vă reamintesc că a doua parte a filmului sovietic „Punctul de întoarcere” programată în seara de joi, 21 decembrie 1989 nu a mai fost difuzată niciodată.

1989-50 10-16 decembrie 1989

https://arheo6tv.wordpress.com/2016/01/01/1989-50-10-16-decembrie-1989/

Ultima săptămână de școală din anul 1989 cu numeroase tulburări interne (Iași și Timișoara) și externe (continuarea dominoului prăbușirilor regimurilor comuniste est-europene, despre care apăreau discret unele informații timide pe ultima pagină din Scânteia! ).

În inerția lui, Partidul și Ceaușescu păreau la fel de energici și efervescenți ca atunci când se aflau în ilegalitate (!!!). Marți 12 decembrie 1989 a fost convocată Plenara Comitetului Central al PCR (nu am detalii), iar joi, 14 decembrie 1989 s-a întrunit (pentru ultima dată!) în sesiunea a zecea a celei de-a IX-a legislaturi a Marii Adunări Naționale, care în prezența președintelui Ceaușescu a aprobat (în unanimitate) următoarele : Legea Planului național unic de dezvoltare economico- socială a Republicii Socialiste România pe anul 1990, Legea Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și gospodăririi apelor al RSR pe anul 1990, Legea Bugetului de stat al RSR pe anul 1990, care își propunea un excedent de 93.942.000.000 lei. E interesant de urmărit procentele de atunci și de acum. Ironic e că Marea Adunare Națională și-a votat un buget de 2,8 milioane lei (prețul a 40 autoturisme Dacia!) Am făcut un calcul și pentru unul din cei 349 de deputați reveneau lunar doar 668 lei. Fără a pune la socoteală cheltuielile administrative și de personal auxiliar. Se pare că era o funcție „onorifică”, din care financiar nu obțineai mai nimic. Ar fi bine ca și Parlamentul actual să-și aducă aminte de predecesorii lor „filantropi”. La final a apărut și „Legea privind răspunderea unităților socialiste pentru apărarea și dezvoltarea patrimoniului încredințat de societate, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Superior de Coordonare a Activității de Control Economic, Financiar și  Social. Tot joi, 14 decembrie 1989, și tot la sediul Marii Adunări Naționale, președintele MAN, Nicolae Giosan a prezidat Adunarea generală a membrilor grupului român din Uniunea interparlamentară și al Grupului parlamentarilor români pentru securitate și cooperare în Europa (?).

Toate acestea le-am aflat din ziarul Scânteia de vineri, 15 decembrie 1989, care a avut 2 pagini în plus (8 față de 6, cum era de obicei). Am anexat revista Săptămâna și o altă Scânteie, de joi, 14 decembrie 1989. În pagina 3 un exemplu de acțiune al „Ilicitul-ui” din care se poate inspira ANAF-ul zilelor noastre astăzi și mâine huo ! Tot în Scânteia de joi am remarcat în prezentarea programului Tv indicarea anului 1985 ca fiind anul de producție al peliculei sovietice „PUNCTUL DE ÎNTOARCERE”. În zgârcenia caracteristică, Televiziunea Română „căsăpea” un film artistic în cel puțin 2 părți, difuzându-l cu țârâita, spre disperarea telespectatorului român, care nu mai înțelegea nimic din acțiune. Ironia sorții este că s-a difuzat doar prima jumătate a filmului, evenimentele din data de joi, 21 decembrie 1989 anulând pentru totdeauna transmisia în România a finalului filmului sovietic „PUNCTULUI DE ÎNTOARCERE” (stranie coincidență!)

1989-48 26 noiembrie-2 decembrie 1989

https://arheo5tv.wordpress.com/2015/12/30/1989-48-26-noiembrie-2-decembrie-1989/

A trecut și Congresul, dar duminică tot nu s-au transmis desenele animate și serialul pentru copii. Am anexat ziarul „Scânteia” de duminică, 26 noiembrie 1989, precum și revista „Săptămâna”. Numărul 49/1989 nu l-am găsit, astfel că mai rămân doar 3 numere din decembrie 1989 și voi epuiza resursele arhivistice radio-tv care au inspirat crearea blogului. Sper să nu mă opresc și să am acces la alte ziare și reviste legate de programele radio-tv. Oricum, trebuie să creez un nou blog, tocmai am epuizat alți 3 gigabiți pe blogul 5 . Răbdare și încredere !

Discursul de Anul Nou 1990 a lui Ion Iliescu. CFSN a decis abolirea pedepsei cu moartea.

Blogul lui Marius Mioc

Ziarul „Renaşterea” este numele preluat în ianuarie 1990 de fostul ziar comunist „Drapelul Roşu”, devenit în 22 decembrie 1989 „Luptătorul Bănăţean”. Probabil s-a sesizat cineva că numele de „Luptătorul Bănăţean” pe care îl avusese ziarul partidului comunist din Timişoara în perioada stalinistă nu e tocmai potrivit, că nu e tocmai sigur că revoluţia înseamnă întoarcerea la vremurile staliniste. De aceea din ianuarie 1990 ziarul a luat un alt nume – „Renaşterea”. Acest nume avea să fie folosit pentru un singur număr – primul apărut în ianuarie 1990, fiind înlocuit apoi de „Renaşterea Bănăţeană”.

„Renaşterea” a publicat în primul şi singurul său număr discursul de Anul Nou prezentat la posturile de radio şi televiziune de Ion Iliescu, noul conducător al ţării. Redau şi eu acest discurs.

DISCURSUL rostit cu prilejul Anului Nou de preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, la posturile româneşti de radio şi televiziune

Stimaţi cetăţeni ai României,

Vezi articolul original 1.968 de cuvinte mai mult

1989 Scânteia – Vineri 22 decembrie 1989

https://arheo2tv.wordpress.com/2014/12/21/1989-scanteia-vineri-22-decembrie-1989/

Aveţi în faţă un ziar rar, tipărit şi distribuit printre gloanţe, într-un Bucureşti însângerat în noaptea de 21/22 decembrie 1989. Pe prima pagină avem celebra cuvântare a preşedintelui Ceauşescu întreruptă în direct (am marcat cu o dungă roşie pe prima pagină).

Sunt multe de spus în legătură cu acest ziar, dar momentan mă opresc la programul TV. În 1989, de luni până vineri programul unei zile de lucru era de 3 ore ( de la 19.00 până la 22.00). Se observă apariţia unui calup de 2 ore de la 13.00 la 15.00 . Cred că, în al doisprezecelea ceas, dar mult prea târziu, şi-au dat seama că e bine ca Televiziunea să transmită mai multe ore de program , pentru a facilita comunicarea cu cetăţenii. Au fost pe aproape, pentru că programul a fost în trei tranşe (10.53-11.49, 12.47-16.10 şi de la ora 17.10 până a doua zi dimineaţa). Pentru vizitatorii mai noi ai blogului, reamintesc că în perioada 20 decembrie 1989 – 7 ianuarie 1990 , la vârsta de 14 ani, sunt unul dintre puţinii care a ţinut un jurnal cu programele Televiziunii Române ( aici aveţi dovada https://tvarheolog.wordpress.com/2011/12/20/1989-20-31-decembrie-1989-revolutia/  şi    https://tvarheolog.wordpress.com/2011/12/21/1990-1-7-ianuarie-1990-revolutia-2/  )

Programul Radio-Televiziunii Române LIBERE

https://arheo2tv.wordpress.com/2014/12/10/programul-radio-televiziunii-romane-libere/

Mi-aş dori ca pe parcursul vizualizării/download-ării ultimelor fotografii de pe blog să ascultăm împreună ultimul cântec al Mariei Lătăreţu https://www.youtube.com/watch?v=XHS9MfusycQ

Ultimul comentariu îl voi face pe 11 decembrie 2014, dată la care acest blog v-a dispărea, împreună cu celelate două folosite pentru spaţiu. În locul vechilor programe, este posibil să mă ocup tot de mass-media.

Nu se potrivea mai bine, la final, decât  acest număr special, unicat, despre care v-am vorbit la un moment-dat.  El a apărut în zilele fierbinţi ale revoluţiei şi nu se găseşte în biblioteci. Totuşi, cineva m-a ajutat şi mi-a trimis primele 3 pagini. Au fost situaţii speciale, când au apărut ediţii speciale, tipărite în grabă, sub tensiune, în care dacă nu aveau ce scrie, rămânea ultima pagină albă, dar nu era cazul acum. Nu am vrut să mă cert cu persoana milostivă (ce-mi putea replica cu româneasca “Facere de bine”), care susţinea că ziarul are doar 3 pagini.  Cred că sunteţi de acord cu mine că un ziar are 2, 4, 6, 8, etc pagini, respectiv un număr pari. Deci 3, nici 2, nici 4. M-am uitat cu atenţie, am inversat pagina 3 (în oglindă), am negativat-o, am modificat culorile şi mi-am demonstrat că există şi o a patra pagină, unde pe la mijloc se disting, cu caracte mari, albastre, urările “Crăciun fericit !” şi “La mulţi ani !”.  Q.e.d. Oare ascundea ceva ultima pagină ? Speram să fac rost de ziarul original şi să-l postez integral, însă timpul nu mai are răbdare. Să ne mulţumim cu primele 3 pagini ale acestui număr 0 (zero).

Mulţumesc pentru reacţiile prompte de la mesajul anterior !

Nu vi se pare şocant să vorbesc de Programul Radio-Televiziunii Române LIBERE şi, după 25 de ani de la apariţia acestui ziar să mi se impună cenzura dreptului de autor ?!

1989 Ediţie specială (Numărul Zero) 26 decembrie 1989

Pentru că s-ar putea să treacă neobservat acest articol din nr.50/1990 al Panoramicului Radio-Tv apărut la un an după Revoluţie, m-am gândit să-i dedic un post special, astăzi, la 22 de ani de la evenimentele care ne-au schimbat tuturor viaţa, mai ales că eu l-am numit numărul Zero, fiind unicul cu acest nume, următorul ziar apărând în ianuarie 1990, sub frontispiciul „Radio-Televiziunea Română Liberă”. Şi cum prima tendinţă post-revoluţionară a fost copierea a tot ce era bun pe vremuri, s-au inspirat din vechiul titlu „Programul de Radio şi Televiziune”, folosit până în anul 1967.

Mi-am adus aminte că am văzut acest ziar prezentat pentru câteva secunde (probabil de George Marinescu), în după amiaza zilei de 26 decembrie 1989.

Fac apel pe această cale la cei care deţin această ediţie specială să mă contacteze, că nu o să le pară rău !

1989 20-31 decembrie 1989 REVOLUŢIA !

După cum ştiţi, pe 20 decembrie 1989 am avut fericita inspiraţie să notez într-un caiet ce se transmitea pe TVR1. De altfel, nu era ceva neobişnuit pentru mine, în ultimii ani, mă simţeam obligat să notez cât mai multe, precum vechii cronicari, spre a rămâne mărturie viitorului. De data asta am dat lovitura, mai ales că se pare că sunt singurul cu această idee, nici măcar Televiziunea Română nu a mai ţinut” jurnalul de bord” în perioada 22 decembrie 1989- 7 ianuarie 1990. Informaţiile din paginile îngălbenite scrise acum exact 22 ani au fost difuzate sub formă de text pe forumul SoftPedia, dar acum cred că e momentul să le ofer exact în forma cum au fost scrise, pentru a trăi impreună emoţia acelor zile de neuitat. Şi mi-e teamă că în curând se vor deteriora prea tare, şi nu se va mai înţelege nimic din ele. Sper să-mi înţelegeţi scrisul. Dacă vreţi neapărat, putem relua şi transcrierea acestor pagini.  Poate că nu contează, dar atunci aveam 14 ani !

Vă vine să credeţi că au trecut 22 de ani ? Mie nu ! Deocamdată perioada 20-31 decembrie 1989, şi în curând 1-7 ianuarie 1990