Archive for the ‘1986’ Category


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/06/11/1986-luminita-nr-1-ianuarie-1986/ 


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/06/01/1986-urzica-nr-12-decembrie-1986/


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/28/1986-urzica-nr-11-noiembrie-1986/


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/27/1986-urzica-nr-6-iunie-1986/

Am transcris din pagina 3 articolul „De-a monopoliștii” semnat de domnul Corneliu Vlad :

De-a capitaliștii monopoliști, de-a transnaționalii, imperialiștii și neocolonialiștii poate să se joace acum în Occident orișicine. Și nu oricum, adică doar într-un cadru tradițional, cum ar fi cel familial sau interfamilial sau prietenesc, ci la o masă de lucru (joc) implantată într-un cadru internațional adecvat. De fapt, vrem să zicem că bătrânul joc Monopoly nu mai e hărăzit să delecteze doar bunicuțele și nepoții, soții plictisiți sau prietenii lipsiți de imaginație în orele lor de destindere. Monopoly – a mai zis cineva, mai precis creierul firmei Parker’s Brothers – e un joc prea serios pentru a nu fi jucat de elementele cele mai dinamice, de schimbul de mâine, de cadrele de nădejde a căror răsuflare fierbinte e simțită în ceafă, ale societății capitaliste.

Se pare că vechiul dar – să recunoaștem – amuzantul joc cam bate pe loc de la o vreme prin lumea capitalului. Cu atâtea jocuri electronice nici nu-i de mirare, am putea zice la o repede ochire. Dar nu-i doar atât. Operația de cosmetizare, de înfrumusețare, de prezentare într-un nou ambalaj a tot ce ține de capitalism e așa de evidentă și de multilateral desfășurată, că nu se putea da cu piciorul tocmai la jocul care s-a născut prin anii ’30, adică după ce lumea capitalistă își lingea rănile marii crize din 1929-1933 și avea nevoie de oarecare stimul pentru prestigiul firmei, inclusiv pe tărâmul jocurilor de societate (capitalistă, desigur).

Și uite-așa a ajuns Monopoly, la etatea de 50 de ani și mai bine să devină obiectul unor campionate, zonale și mondiale. Grație firmei Parker’s Brothers, care a avut ideea necesară. Și așa se făcu de se întâlniră în Bermude (loc privilegiat pentru evaziunea capitalurilor, de-adevăratelea vorbind de astă dată), monopoly-ști de vază de peste tot în cadrul finalei campionatului mondial. E drept că deși strigarea pentru competiție fu distribuită în 20 de țări și 19 limbă, veniră doar 17 pretendeți la titlu. Printre ei se afla tânărul de viitor Dana Turner, de la filiala americană a firmei Honda, reprezentantul S.U.A., francezul Bernard Lutz, amploiat la Ministerul de Interne, un student în drept din Austria care i-a tot suspectat pe ziariști că-i ajută pe adversarii săi, doi agenți imobiliari – unul din Anglia, altul din Australia – despre care scorul bârfitorilor a cârtit că excelează mai degrabă seara la golitul sticlelor de bere decât ziua la operațiunea de îmbogățire proprie și ruinare a semenilor la masa de joc.

Oricum, cadrul competițional internațional. cu tot ce trebuie: reflectoare puternice ale echipelor de filmare trimise de marile companii de televiziune americane, fotoreporteri sprințari și sâcâitori și o armată întreagă de personal TESA instruită de Parker’s Brothers.

Cine a luat campionatul, presa a și omis să ne spună până la urmă. Păcat. Ștm doar că italianul, care declarase din capul locului că „singurul secret adevărat pentru a câștiga la Monopoly e capacitatea de a-i convinge pe ceilalți că fac o afacere nemaipomenită în momentul în care tu le propui un târg dezastruos”, italianul deci, animat de acest unic și adevărat principiu a zis la sfârșitul întrecerii că de Monopoly nici să mai audă nu mai vrea, de acum încolo.

Oricum însă, cine trebuia să plece cu mulțumire din Bermude a plecat ca atare. Adică, mai întâi alde Parker’s care a câștigat o sumă frumușică din teletransmiterea partidelor, apoi toți cei care și-au propus să transforme jocul dintr-o joacă de copii și pensionari într-o competiție pentru „cedrele tinere și dinamice” (conform prospectului difuzat) ale societății occidentale.

Drept care, competiția desfășurată sub lozinca invizibilă dar implicită, „Capitaliști din toate țările, amuzați-vă, antrenați-vă, mâncați-vă între voi, întreceți-vă !” se va relua, peste alți doi ani, întru perenitatea Monopoly-ului, a propagandei și a profitului capitalist de rigoare.


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/21/1986-urzica-nr-5-mai-1986/


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/20/1986-urzica-nr-4-aprilie-1986/


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/14/1986-urzica-nr-3-martie-1986/


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/13/1986-urzica-nr-2-februarie-1986/


https://arheo8tv.wordpress.com/2017/05/07/1986-urzica-nr-1-ianuarie-1986/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/19/1986-50-7-13-decembrie-1986/


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/18/1986-49-30-noiembrie-6-decembrie-1986/

1 Decembrie nu era zi liberă în 1986, dar era folosit propagandistic după cum vedeți în lozinca scrisă cu roșu ca titlu al zilei de luni, 1 decembrie 1986, lozincă ce nu avea nici o legătură cu Marea Unire („Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor, în jurul Partidului Comunist Român, al Secretarului său General, tovarășul Nicolae Ceaușescu !”)


Din ciclul aberațiilor comunismului românesc din anii ’80, am ajuns la numărul dedicat Referendumului din noiembrie 1986. Probabil din dorința unui Premiu Nobel pentru Pace, în ultimul deceniu de viață, președintele Ceaușescu a jucat cartea dezarmării și a reducerii cheltuielilor militare. Maximum-ul a fost atins în 23 noiembrie 1986, când la inițiativa sa, toți românii de peste 14 ani au fost chemați la secțiile de votare să semneze în tabelele deja întocmite la rubrica „Da”. Intervalul orar a fost 6-18, prezența a fost de 99,99% iar răspunsul a fost „Da” în unanimitate ! Pentru a retrăi atmosfera, am adăugat, integral, ziarul „România liberă” de luni, 24 noiembrie 1986, ce relatează cu lux de amănunte despre ziua pseudo-votului privind „reducerea de către România cu 5 la sută a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare”. Ca să fiu răutăcios, și la începutul anului 2017, cineva a poftit la un referendum cu răspuns auto-indus pozitiv, și dacă în 1986 era practic imposibil să votezi „Nu”, după 31 de ani, exasperați și plictisiți de excesul de flașnete și flașnetari, românii riscau să strice socotelile celorlalți. Ca să revin la subiectul blogului, Radioul și Televiziunea au adaptat programul, cu numeroase emisiuni informative, omagiale, de propagandă, multe transmisiuni directe de la secțiile de „votare”.  Din austeritate, TVR a păstrat aceleași intervale de transmisiune, neacordând nici un minut în plus pentru Referendum, emisia fiind aceea pentru o zi de duminică, adică 11.30-15.00 și 19.00-22.00. La alegerile din martie 1985 și noiembrie 1987, chiar dacă era aceeași grilă, programul a început mai de dimineață, la ora 9, cu ediții speciale ale Telejurnalului și numeroase chemări la votare și fragmente din Apelul F.D.U.S . Pe programul 3 de radio, în ziua Referendumului nu s-a transmis nici o emisiune stereofonică,cu toate că duminica după-amiază se difuza între orele 18.30-23.22 un maraton muzical sub genericul „Univers Sonor Stereo”.


https://arheo7tv.wordpress.com/2017/03/05/1986-47-16-22-noiembrie-1986/

1986-11-16-coperta-1